ComenteazăAcum aproape două luni, când șocul COVID-19 a intrat în sufletele noastre prin noaptea pustnicului de la Vatican, ”dacă Papa apare izolat să se roage pentru lume înseamnă că e groasă”, mulți oameni au spus că vom schimba ceva.
Era mai serios decât promisiunea că de luni mâncăm fără sare.
Mai ales antreprenorii, politicienii și liderii de opinie au lăsat capul în pământ și au început un proces de interiorizare din care a dispărut ginul tonic băut pe acoperișul lumii, în clădirile unde aerul condiționat nu se oprește niciodată.
Cunosc oameni din business care, dacă ar fi existat curse aviatice, s-ar fi refugiat imediat într-o mănăstire din Tibet și n-ar mai fi ieșit în penitență înainte de improbabila iluminare din Q4, cel puțin după cum arată rezultatele EBITDA.
Vremea s-a scurs. Mâine e 1 Mai și 228.000 de oameni din toată lumea au murit de COVID-19. Patru stadioane Arena Națională arhipline, scuzați comparația, dar poate că nu realizăm ce se întâmplă.
Mâine e 1 Mai și, dacă ne uităm la imaginile vechi de pe plaje, avem sentimentul că sunt secvențe de pe o altă planetă, cea unde ni s-a născut specia, între timp risipită printre stele.
Ne simțim ca în filmele SF și trăim din gusturi, nostalgii și povestiri imemoriale, transmise de la străbunii noștri. Undeva există Terra, o planetă albastră și înverzită.
Reflecția socială a durat cât un clipit: Firea, Florea, Băluță sunt tot aici și mai puternici decât au fost vreodată
Însă lașitatea nu ne-a părăsit. Suntem o specie căreia îi place să supraviețuiască. Acum două luni, ziceam că multe trebuie schimbate în societate. Gata cu mediocritatea, cu impostorii care ne-au condus. Stop societății spectacolului și politicii ieftine.
Ne vom orienta investițiile de bani, de timp și de resurse către expertiză și către oamenii care au dovedit ceva.
În noua lume, cheltuielile indecente ale primăriilor, caravanele lor de cântăreți și de pomeni electorale, autoritarismul lui Firea, Băluță sau Florea păreau atât de mici și de ușor de demontat, cu arma bunului simț. Nu ne-a ținut mult.
Artista Wanda Hutira a realizat desenele prin care a intenționat să le mulțumească oamenilor din spitale.
BOR s-a iritat. Delegată prin votul bucureștenilor să se ocupe de lumini de Crăciun, iconografie și spectacole, Gabriela Firea a spus să fie date numaidecât jos desenele satanice.
McCann, care e ditamai agenția de publicitate, și companiile de outdoor, niște afaceri prospere, cu milioane de euro profit anual, s-au executat. Au apărut și explicații diplomatice.
În schimb, cunoscuții de peste tot, din aceste companii îngenuncheate, mi-au făcut cu ochiul, complice, în mesaje codificate, pe SMS. ”Ce tare că le-ai tras-o lui Firea și la BOR!”. Ne exprimăm temător, ca la teatrul de pe vremea lui Ceaușescu, în forme tacite de protest, pentru cunoscători.
Demnitatea și întoarcerea la lucrurile simple, spuse de-a dreptul, ne-au ținut cam cât o ordonanță militară și jumătate.
Între timp, multe alte companii, și mai mari decât cele despre care vorbim, s-au gândit și ele să nu-și mai bage reclamele în articolele, informațiile științifice sau investigațiile despre sănătate, despre epidemie, despre corupția din spitale, că nu dă bine.
Și-au mutat bugetele către divertisment. Este exact ceea ce deplângeam cu toții când a început epidemia. Dar uităm.
Rareori sunt pesimist. Martore sunt mii de articole și zeci de mii de comentarii pe Facebook.
Mă gândesc acum că, de fapt, va fi mai rău, nu mai bine. Cu economia praf, banii rămân la stat. Iar firmele vor găsi și mai multe alibiuri ca să cedeze.
Poate că nu mai am eu resurse de speranță. Sau e apropierea lui 1 Mai. Ceea ce la alții a fost prilej de recunoștință, la noi s-a transformat în lașitate, mascată în percepte estetice.
Azi e Wanda Hutira, cu desenele ei abuzate. Mâine, putem fi toți.