Lecția unui jurnalist străin pentru România. Când sărăcia nu trebuie să fie rușine sau stigmat

În România, de ani buni este promovată o luptă nu împotriva sărăciei, ci a săracilor. Sărăcia este văzută mereu ca o cauză a lenei, nemuncii, beției și a altor vicii. Orice om ceva mai educat știe că sărăcia este un rezultat al unor mecanisme complexe sociale și economice.

Mai ales această situație devine dezarmantă când acest rasism social este promovat de politicieni de la președinte la prim-ministru și până la parlamentari sau de diverși intelectuali și ziariști de „elită”. Când treaba lor ar fi să explice aceste fenomene, să se solidarizeze cu ei – cum e cazul intelectualilor -, iar politicienii să găsească soluții și mecanisme sociale de protecție și de acces la educație și o muncă mai decentă și bine plătită. 

Ura, disprețul și rasismul social la noi a devenit o marcă înregistrată a atitudinii duse de „elita parvenită” de pe toate palierele față de săraci – făcând din acestea un stigmat de castă socială.

Cea mai mare rușine și plagă la noi e să fii sărac: o frică teribilă, pentru că asta înseamnă rușine, vinovăție și violența îndreptată asupra ta. Și singurătate. La noi nimeni nu se solidarizează în jos, ci doar în sus: așa e tradiția. 

Despre sărăcia în rândul copiilor nu mai vorbim: aproape jumătate dintre copiii acestei țări se află într-o situație cruntă –  41,5% dintre copii se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. 

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Dacă vorbim de romi situația capătă un rasism nu doar social, ci de toate felurile. Acolo pentru oricine e clar de ce sunt săraci, de ce lor li se întâmplă ce se întâmplă. Acolo violența e maximă.

Cred că am obosit cu toții să mai urâm. Mă întrebam la un moment dat – oare cine mai iubește această țară? 

Ploaie de clișee

Știrea despre faptul că trei minori au furat echipamentul cunoscutului jurnalist Charlie Ottley a făcut deliciul rețelelor de socializare și mediei. Au curs toate clișeele posibile și imposibile: unui „civilizat” venit în „jungla România”, „aborigenii” (firește „romi” – cum altfel – în România hoții nu au cetățenie, ci o singură etnie) i s-a furat echipamentul.

Însă mare surpriză. Am ascultat atent ce a declarat jurnalistul în cadrul unei conferințe de presă susținute la Consiliul Județean Timiș. Charlie Ottley s-a comportat exemplar și a dat o lecție extraordinară pentru politicieni și pentru întregul trend dominant de ură împotriva săracilor. Un caz exemplar nu doar de solidaritate, ci și de o înțelegere profundă a realității în care trăim și tragismul în care se află o parte imensă a aceste țări. 

Să-l ascultăm – politicieni, intelectuali și jurnaliști, luați notițe:

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

„Nu noi suntem victimele aici. Victimele adevărate sunt copiii. Trebuiau să fie în pat, să doarmă la ora aceea, trebuiau să meargă la școală a doua zi. Au fost dezamăgiți de părinți, au fost dezamăgiți de societate. Sunt copii, nu contează că sunt de etnie romă, că sunt români sau de orice altă naționalitate. Sunt cetățeni români și merită o șansă la o educație bună, altfel, se perpetuează cercul infracționalității.

Mă bucur că am posibilitatea să îi ajut pe acești copii. Nu doar că nu vrem să fie pedepsiți în vreun fel, pentru că nu e vina lor, dar vrem să le oferim șansa să ne viziteze când vom filma Flavors of România, să le facem cunoștință cu camera, să îi învățăm să filmeze și să îi încurajăm să nu mai facă greșeli. Putem face asta pentru această familie. Dar sunt mii de astfel familii în țară. Copii care cerșesc în fața supermarketurilor, în parcări, pe care îi abandonăm. Fiecare copil din această țară merită șanse egale. Vrem să strângem bani pentru această familie, vrem să o ajutăm pe mama lor să își găsească un loc de muncă, să nu mai fie nevoită să stea pe străzi”. (sursa).

Mulțumim Charlie Ottley pentru această lecție.

foto: Inquam Photos / Cornel Putan

Urmărește-ne pe Google News