ComenteazăDeşi Simion insistă că AUR nu este un partid legionar sau extremist, că este împotriva violenţei, că „iubeşte toţi românii”, că nu neagă sau minimalizează Holocaustul şi că „vom face curăţenie în spaţiul politic în mod democratic”, acţiunile şi alianţele lui ridică semne de întrebare.
Clasa politică, o parte din presă şi unele organizaţii ale societăţii civile (ex. ActiveWatch) s-au alarmat după o serie de acţiuni ale lui Simion care pot fi percepute drept încercări de intimidare la adresa guvernanţilor sau a presei.
În decembrie 2021, când protestatarii AUR au forțat intrarea în curtea Parlamentului și s-au îndreptat spre intrările din clădire pentru a pune presiune pe parlamentari să nu adopte certificatul verde, sigur au dat cel puţin unora dintre ei emoţii. Cu atât mai mult cu cât sunt încă proaspete în memorie imaginile cu insurecţia de la Capitoliul Statelor Unite – pentru care fostul preşedinte Donald Trump e anchetat pentru instigare.
În democrație expui autoritățile, nu familiile din casă
Tot ca un gest de intimidare poate fi percepută şi pătrunderea ilegală în Primăria Timişoara a lui George Simion împreună cu susţinători AUR şi membri ai organizaţiei neo-fasciste Noua Dreaptă.
La fel şi „turneul” lui Simion la casele unor politicieni ca Alexandru Rafila, Rareş Bogdan sau Klaus Iohannis, sunt acțiuni radicale într-o democrație constituțională, unde confrunți autoritățile, nu familiile și domiciliul acestora.
George Simion încalcă sau sfidează constant legile şi restricţiile impuse de lege sau unele comportamente democratice, fie că vorbim de nepurtarea măştii, de organizat manifestaţii care nu respectă regulile în vigoare sau de dat buzna peste edili. Aşa s-a întâmplat şi la Iaşi, când Simion a sfidat decizia autorităţilor de a nu organiza festivităţi publice cu ocazia Micii Uniri. După spusele copreşedintelui AUR Claudiu Târziu, Simion n-ar respecta nici regulile din propriul partid.
După incidentul cu cerneala la Iaşi, am văzut însă un lider calm, iertător, care în spiritul creştin a părut să întoarcă şi celălalt obraz. Dar când nu e camera pe el?
Cine gândește altfel, urăște România
Când nu e camera pe el, Simion şi echipa lui mai trag câte o palmă peste ceafă celor care le stau în drum sau nu vor să dea mâna cu el. Ne spune că „iubeşte toţi românii”, dar pare-se nu și pe cei care nu ţin cu el şi nu gândesc ca el – „neomarxiştii globalişti care urăsc România”, cum îi defineşte el.
De altfel, teoriile privind naţionalismul ne spun că identitatea naţională e construită prin excluderea altora. Nu există un „noi” fără un „voi”. Însă George Simion e un politician abil, care înţelege cum consensul liberal după căderea fascismului sancţionează extremismul şi excluderea explicită a unor grupuri pe bază de etnie, identitate, gen, religie sau orientare sexuală. Motiv pentru care a fost destul de reţinut în a defini acel „voi” dincolo de „politicienii corupţi” – un duşman neproblematic.
Tocmai această moderaţie, această imagine de om rezonabil, civilizat, non-violent, omenos și poate chiar simpatic, care nu reprezintă o ameninţare, l-au ajutat pe Simion să capete legitimitate chiar în rândul societăţii civile şi politice liberale – dacă ne amintim apropierea sa în 2016 de fostul activist civic Nicuşor Dan şi USR, sau susţinerea arătată în 2016 şi 2019 de către Societatea Academică din România (SAR) şi al său proiect „România Curată”.
Practici antidemocratice devin normalitate
Liderul AUR s-a arătat un om cu aspiraţii unioniste nu doar la nivel teritorial, ci şi politic. Unirea „forţelor patriotice”, a dreptei naţionaliste, este dezideratul adesea invocat de el. Şi, probabil, şi un motor al ascensiunii sale politice, după cum vom vedea.
Este liderul AUR un naţionalist rezonabil şi moderat, iertător şi iubitor de neam, apărător al practicilor democratice, care respinge ferm violenţa şi dezbinarea, aşa cum insistă el să ni se arate în diferite ocazii?
Sau este un politician care foloseşte cu abilitate strategii discursive precum negarea, incitarea şi victimizarea, ambivalenţa calculată? Şi care, treptat, schimbă normele politice şi ceea ce e sau nu acceptabil, creşte nivelul de violenţă politică şi normalizează discursuri şi practici antidemocratice, cu repercusiuni greu de anticipat?
„Spune-mi ce prieteni ai, ca să-ţi spun cine eşti”
După incidentul cu „lista neagră” a presei, liderii AUR s-au plâns din nou că sunt acuzaţi pe nedrept şi înţeleşi greșit. Claudiu Târziu a acuzat presa că „nu-și respectă deontologia profesională” întrucât îi numește cu „etichete false gen extremiști fără să aibă vreun un argument în acest sens”. Etichete ca „fascist, legionar, extremist, xenofob, antisemit”, adaugă Târziu, de unde înţelegem nu doar că se dezice de ele, ci și că este iritat.
Nu e prima oare când liderul AUR neagă afinităţile legionare. La începutul anului trecut, într-o emisiune la România TV, Luis Lazarus îl confrunta astfel: „Este un legionar, un simpatizant legionar, de ce nu îşi asumă?”. Târziu răspunde: „Stimate domn, nu sunt simpatizant legionar, dar dumneavoastră sunteţi simpatizant comunist? Nu? Mie aşa îmi faceţi impresia” şi susţine că acestea sunt etichete folosite de adversarii săi ideologici.
La rândul lui, George Simion critică şi el presa, pe motiv că ar separa partidele între cele „bune așa-zis democratice și partide pe care ei le consideră, fără argumente, extremiste”.
Deşi George Simion a susţinut în repetate rânduri că nu neagă Holocaustul şi că partidul său nu e legionar sau extremist, el şi partidul AUR au o reţea de conexiuni şi alianţe trainice cu grupurile neo-legionare din România. Acestea l-au sprijinit în ascensiunea politică, chiar dacă alianţele au rămas mai degrabă în umbră. Ele sunt însă aduse, treptat, de la margine spre centrul puterii politice, ceea ce contribuie la prezentarea drept frecventabile a ideilor neo-legionare și creșterea influenței lor.
Pentru Călin Georgescu, Corneliu Zelea Codreanu (liderul Mişcării Legionare) şi Ion Antonescu (autorul Holocaustului, responsabil pentru uciderea a 280.000 – 380.000 de evrei și 11.000 de romi), sunt „eroi”. Despre simpatiile legionare ale lui Călin Georgescu – proaspăt numit preşedinte de onoare al AUR şi posibil candidat la prezidenţiale, s-a tot scris. La fel şi despre COVID-negaţionismul lui, teoriile conspiraţiei pe care le promovează, sau atitudinea rusofilă şi susţinerea primită pe filiera Sputnik.
Ce nu s-a scris însă e cât de adânc merg ele şi cum se intersectează cu AUR.
Neo-legionarii de la Frăția Ortodoxă, Fundația Gogu Puiu și alții
Călin Georgescu, Dan Puric, George Simion, Sorin Lavric, Claudiu Târziu, ÎPS Teodosie se intersectează în mod activ şi de durată cu mai multe grupări neo-legionare care păstrează, cel puţin simbolic, cultural şi într-o anumită măsură şi tactic, o continuitate cu Mişcarea Legionară interbelică: Frăţia Ortodoxă, Asociaţia Gogu Puiu, Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, Noua Dreaptă sunt doar câteva dintre ele.
În timp ce Călin Georgescu organizează tabere de lucru cu Frăţia Ortodoxă, George Simion, Sorin Lavric sau Claudiu Târziu semnează petiţii alături de Asociaţia Gogu Puiu, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu şi Noua Dreaptă. Tot Târziu participă la taberele de lucru sau alte evenimente ale Frăţiei Ortodoxe.
Un legionar asumat, candidat la președinție
Acest lucru produce nu doar o reabilitare şi normalizare a ideilor legionare, ci poate fi văzut şi ca un exerciţiu de rescriere a istoriei, care împinge politica românească spre extrema dreaptă.
Inclusiv prin posibilitatea candidaturii la Preşedinţie a unui neo-legionar asumat, care colaborează cu alte grupări neo-legionare.
Recent, sociologul Sebastian Lăzăroiu a avansat ipoteza că PSD ar vrea să-l ajute pe Călin Georgescu să acceadă în turul doi al alegerilor pentru Cotroceni din 2024, pentru că astfel ar genera o simpatie pentru propriul candidat. Dar ar merita impunerea unui profil neo-legionar la asemenea nivel?
Colaborarea AUR nu doar cu Călin Georgescu, ci şi cu grupările amintite, indică o duplicitate între ceea ce spun şi ceea ce fac liderii AUR. Aceste alianţe implicit minimalizează sau şterg violenţele antisemite provocate de legionari, precum şi istoria Holocaustului.
„Pământul Strămoşesc”: de la ziar al Legiunii la ONG neo-legionar?
În 2014 Călin Georgescu înfiinţa, împreună cu Dan Puric şi Ovidiu Hurduzeu, Mişcarea „Motivaţia: România”. Șase ani mai târziu, Hurduzeu – un antivaccinist pro-rus anti-UE şi elogiat de Sputnik – a candidat fără succes din partea AUR pentru un mandat de senator în Ilfov. Puric şi Hurduzeu îi sunt alături lui Călin Georgescu şi la lansarea de pe 1 octombrie 2021 a Asociaţiei „Pământul Strămoşesc”, la care Georgescu este preşedinte, iar Hurduzeu – vicepreşedinte.
Acestea sunt date concrete, fapte care nu au ajuns la nivelul opiniei publice, numai că ele conduc într-o direcție neașteptată.
„Pământul Strămoşesc” era şi denumirea ziarului Legiunii Arhanghelului Mihail (vezi Roland Clark), apărut chiar în 1927 şi care s-a publicat până în 1933, la dizolvarea Gărzii de Fier. Un amănunt pe care un pasionat al istoriei legionare precum Georgescu cu greu l-ar fi putut rata.
Asociaţia „Pământul Strămoşesc” împreună cu „Frăţia Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruinţă” au demarat mai multe tabere de muncă pe bază de voluntariat şi acte de caritate. Şi Mişcarea Legionară interbelică a câştigat popularitate prin tabere de muncă în mediul rural. Taberele de lucru sunt o practică preluată de Frăţia Ortodoxă mult înainte de alierea cu Asociaţia lui Călin Georgescu.
Frăţia Ortodoxă şi legăturile cu AUR
Înfiinţată în 2008, Frăţia Ortodoxă este considerată de unii istorici organizaţie neo-legionară. Însăşi denumirea aminteşte de „Frăţiile de Cruce” din perioada legionară, organizaţia fiind asociată cu foşti legionari.
Istoricul Oliver Jens Schmitt spunea într-un interviu pentru Spotmedia că „Extremismul AUR a crescut lent, în sânul unor Frății ortodoxe de sorginte neo-legionară, pe care Biserica Ortodoxă Română le-a tolerat”.
Deşi Simion de regulă nu vorbeşte şi postează rar despre Frăţia Ortodoxă, gruparea l-a susţinut în campanie, iar acesta a păstrat relaţiile – cea mai recentă vizită fiind chiar în luna ianuarie a acestui an.
Se susțin puternic pe rețelele sociale
Presa a arătat şi că pagina de Facebook cu peste 70.000 urmăritori a Frăţiei a promovat intens AUR şi liderii ei înainte de alegerile din 2020, şi încă îi susţine activ.
Legăturile dintre AUR şi Frăţia Ortodoxă continuă şi după alegeri, chiar dacă sunt mai ferite de vizorul public. Membri şi reprezentanţi ai AUR participă la taberele de lucru ale Frăţiei, atât în 2021, cât şi – cel mai recent – în ianuarie 2022, când s-au alăturat chiar Senatorul AUR Sorin Lavric și deputata Mitrea Dumitrina.
Homofobie, etno-naţionalism şi ameninţări cu moartea
Frăţia Ortodoxă alături de Noua Dreaptă au fost protagonistele scandalului din 2018 de la Muzeul Ţăranului Român, când acestea au întrerupt proiecţia unor filme LGBTQ+. Incidentul a inspirat recentul film românesc „Câmp de maci” regizat de Eugen Jebeleanu, realizat în 2020, câştigător al numeroase premii internaționale.
Aceeaşi Frăţie Ortodoxă a fost implicată şi în conflictele interetnice din 2019 de la Valea Uzului, alături de George Simion. Tot în 2019, membrii ei au ameninţat cu moartea pe istoricul William Totok pentru publicarea unui interviu cu istoricul Mihai Demetriade – cercetător al dosarelor din arhiva CNSAS, care pune sub semnul întrebării informaţiile vehiculate despre Experimentul Piteşti.
Frăţia Ortodoxă apare şi în reportajul Să Fie Lumină despre „taberele haiduceşti”, de îndoctrinare legionară, organizate de o altă grupare neo-legionară – Asociaţia Gogu Puiu.
Taberele de îndoctrinare legionară
Printre susţinătorii şi aliaţii lui Călin Georgescu se numără foşti militari din Legiunea Străină (o armată franceză de mercenari), precum Eugen Sechila.
Sechila conduce „taberele de haiducie” organizate de Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei cu implicarea Frăţiei Ortodoxe.
Asociaţia e denumită după Mişcarea de rezistenţă armată anticomunistă din Dobrogea. Gogu Puiu a fost unul dintre legionarii activi în perioada interbelică şi militar în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu în perioada Statului Național Legionar. În timpul Rebeliunii Legionare, acesta s-ar părea că era Comisar al Poliției Legionare din Constanța.
Copiii sunt ținta taberelor legionare
Aşa cum a arătat William Totok, corespondent Europa Liberă, „taberele de haiducie” au un caracter pronunţat paramilitar, dar şi de îndoctrinare legionară, naţional-ortodoxistă şi anticomunistă. Ele sunt adresate inclusiv copiilor şi adolescenţilor. Aici se citesc poezii ale poetului legionar Radu Gyr, sunt preaslăviţi legionarii care au participat la rezistenţa armată din munţi, se recită în cor „Tatăl Nostru” în faţa unui altar improvizat din „icoane” cu feţe ale unor legionari precum Gogu Puiu sau Nicolae Ciolacu.
În plus, se fac exerciţii de luptă şi supravieţuire, multe ţinute de foşti militari-mercenari ai Legiunii Străine, au loc discuţii despre o aşa-zisă „de-virilizare” a bărbatului, şi pe alocuri discursuri antisemite.
Ca şi Călin Georgescu, Sechila e un admirator asumat al legionarilor: „Pentru mine, cei mai buni români au fost legionari. Şi mie nu mi-e frică să spun lucrul ăsta”, afirmă deschis Sechila chiar în video-documentarul realizat de Să Fie Lumină.
Cea mai recentă tabăra a avut loc chiar zilele trecute, aşa cum arată o poză de pe pagina de Facebook a asociaţiei, postată pe 23 ianuarie, în care vedem cum participanţii s-au înmulţit faţă de anii precedenţi şi continuă să se roage la portretele legionarilor.
Că vorbim de tabere de îndoctrinare o spun chiar organizatorii, care au ambiţii mari:
„Știind ca formarea caracterelor este esențiala pentru supraviețuirea identitară a unui neam, ne propunem extinderea taberelor de haiducie la nivel național și dezvoltarea acestui proiect astfel încât, cât mai mulți tineri din ciclul gimnazial și liceal să aibă acces la o alternativă educațională, anume, un program de instrucție care să îi aducă pe cei tineri în inima naturii, unde vor deprinde un ansamblu de teorii și practici pe care nu le pot cunoaște de pe băncile școlii”.
Dar frățiile ortodoxe și neo-legionare nu sunt singurele care sprijină AUR. Legăturile merg până la Biserica Ortodoxă.
Despre aceste legături, în partea a doua a analizei: De cine este sprijinit AUR: ruta de la preoții din Biserica Ortodoxă către neolegionarism. Camaraderia dintre Simion și Noua Dreaptă
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!