După două întâlniri (sâmbătă, la Muscat, urmează a treia), între cele două delegaţii a rămas tot o legătură de consistenţa unei pânze de păianjen. Lipsa reciprocă de încredere – generată, pe de o parte, de minciunile istorice şi trişeriile Iranului privitoare la programul său nuclear şi, pe de altă parte, de multele promisiuni neonorate de Statele Unite – împiedică înregistrarea de paşi semnificativi înainte, în negocierile la distanţă. (Nu spun negocieri mediate, fiindcă Omanul acţionează ca facilitator: pune la dispoziţie locul şi mijlocul de comunicare).
Iniţiativa ca astăzi, 23 aprilie, să se întâlnească experţi ai părţilor pentru a creiona documentul-cadru al unui viitor acord este un demers prematur, cât timp fundamentul politic nu este el însuşi consolidat. De altfel, discuţiile între tehnicieni nu se pot finaliza în absenţa unor principii ferme, dinainte agreate de părţi.
Liderul de la Casa Albă declară că lucrurile sunt simple: Iranul nu trebuie să deţină arme nucleare. Or, după cum jură ayatollahii, programul nuclear ar avea exclusiv scopuri civile. Acordurile nu se pot semna însă doar pe jurăminte. Documentul final, dacă se va încheia vreunul, este esenţial nu doar pentru stabilitatea regională, ci şi pentru cea globală, dacă nu scăpăm din vedere că Teheranul „defilează” cu doi aliaţi puternici – Rusia şi China. Dar şi că, la invitaţia omologului său, la Teheran s-a aflat zilele trecute prințul Khalid bin Salman, ministrul Apărării din Arabia Saudită – un semnal că puternica monarhie din Golf susţine o rezolvare diplomatică, şi nu una militară, a crizei ce stă să erupă de când – în 2018, în primul său mandat – preşedintele Trump a denunţat unilateral acordul nuclear perfectat de Obama între Iran, cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU (China, Franța, Rusia, Marea Britanie, SUA) plus Germania, împreună cu Uniunea Europeană.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_1f626ac046952af5280379ce49a75190.jpg)
Cum va arăta noul acord, dacă s-ar ajunge la el? Potrivit lui Trump, nu va semăna cu cel din 2015.
Elefantul a existat înainte de 2015, în timpul negocierii acelui acord şi după aceea. Elefantul care se leagănă din nou, precum în cântecel, pe pânza de păianjen dintre americani şi iranieni, fiind decis să o rupă, este premierul Netanyahu. Nu Israelul, pentru că premierul şi guvernul său de extremă-dreapta au dus la o scindare nemaiîntâlnită în istoria statului, ajuns acum în prag de război civil.
Benjamin Netanyahu are tot interesul să nu se revină la situaţia de dinainte de 8 mai 2018, ca negocierile să eşueze, astfel încât să îşi pună în aplicare dezideratul peren: distrugerea din temelii a programul nuclear al Iranului, conştient că o altă ocazie nu se va mai ivi în decursul vieţii sale politice. Şocant pentru prim-ministrul de la Ierusalim este că – după ce conveniseră un plan de bombardare masivă, timp de o lună, începând din mai, a facilităţilor nucleare iraniene, plan dezvăluit în numărul din 16 aprilie al New York Times – Trump a întors-o ca la Mar-a-Lago şi s-a răzgândit. Are dreptate să-şi păzească bine şansele la Nobel, mai ales că Netanyahu i-a compromis planul de pace în Gaza.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_f5f0e90a364d1b988c0375b588b171d6.jpg)
Chiar şi după ce liderul de la Casa Albă, reacţionând la dezvăluirea din New York Times fără să o nege, a declarat presei că prima sa opţiune e calea diplomatică, cel mai fidel aliat al său în Orientul Mijlociu o ţine pe a lui: nu exclude un atac limitat asupra instalațiilor nucleare iraniene, unul care să necesite mai puţin sprijin din partea Statelor Unite. Dar, aşa cum rezultă inclusiv în planul comun de atac oprit de Trump, Israelul nu poate acţiona fără ajutor militar substantial din partea armatei americane. Poate porni un război cu Iranul, dar nu îi poate pune capăt. A te angaja singur în luptă, ca să speri că poţi forţa apoi, în felul acesta, mâna americanilor, e o idee pe care cotidianul Haaretz din Tel Aviv a catalogat-o, pe 20 mai, cu litere de-o şchiopă, „completă nebunie”.
Numai că elefantul va continua să se legene pe pânza de păianjen, până când va născoci ceva care să o destrame definitiv, deschizând calea războiului. Dacă Donald J. Trump va reuşi să îl tempereze pe Benjamin Netanyahu, poate chiar ar merita un Nobel pentru Pace.
Foto: Hepta
Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_e4b4232f58af577445869754a331d2e5.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_e7b2415d0ddb1ea773aa1ae38303d53d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_d4d466a21216be3f0001b7ffccbdac59.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_ff6c7e2c1f1027addc9455195e234e68.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_78052995fb8f421c582ee306aa7605e7.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_d21a51bf92d344baf261566d766aa0ed.jpg)