Liderii lumii, la limita demenței. Profesor din St. Petersburg: „Dacă țara mea devine agresor față de alte țări, eu ce fac?”

Motto: Toate războaiele se bazează pe înșelăciune –  Sun Tzu

Războiul anunțat ca sigur în această săptămână nu va avea loc. Se amână.

Deja presa americană pregătește terenul: New York Times ne dezvăluie – Războiul informațiilor în criza din Ucraina: în lupta cu Putin, SUA îi dezvăluie repetat fiecare mișcare posibilă. Aceeași opinie o dezvoltă și fostul om al Kremlinului, un fost „cardinal” al lui Putin, devenit disident și dușman deschis al actualului lider rus. E vorba de Gleb Pavlovski. El scrie pe canalul liberal Dojdi că șeful de la Casa Albă întoarce Kremlinului strategia „Wag the Dog” de o manieră și mai violentă – „falsul război” este un produs mediatic.

Costurile isteriei

Începe mai multă lume să se prindă: am avut un război mediatic ca la carte. Mulți nu vor recunoaște și vor schimba grilele de interpretare, vor găsi cauze.

Doar că scenariul oferit ca sigur de SUA nu și-a dovedit, cel puțin până acum, valabilitatea. Adică am avut o „realitate inventată” – un produs media. Ca în celebrul deja film Wag the Dog.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

SUA au calchiat modelul sovietic reformatat de Putin – lupta mediatică pe bază de fake ceva mai sofisticată. Însă lupta mediatică anglo-saxonă este cu câteva clase peste cea rusă. Isteria a atins cote nemaiîntâlnite, bine orchestrate. A bătut chiar nebunia „armelor atomice” inexistente care a dus la un război. Am uitat oare războiul din Golf? A fost lăsată o țară în ruine. A plătit cineva nota? 

Vrem asta și cu Ucraina? De ce nu reușim să rezolvăm diplomatic lucrurile? Într-un război de acest tip, ambele părți au doza lor de vină. La nivelul acesta de isterie și stare de război indusă populației, orice scântei poate produce un război adevărat.

Războiul mediatic a fost de superclasă. Dar cu ce costuri?

Istoria e nemiloasă

Deranjant aici este implicarea instituțiilor statului și a liderilor la cel mai înalt nivel: când președintele celei mai importante democrații și puteri economice și militare fără precedent (SUA are un buget militar cât celelalte următoarele 10 state împreună) face aproape zilnic declarații isterice în loc să cheme la rațiune și calm, avem o mare problemă. 

Din acea zonă așteptam mai multă rațiune, calm și diplomație. Asta o să ne coste enorm de mult. O astfel de delegitimare la scară largă mai rar. Toate se adună și se decontează. Istoria e cinică și nemiloasă: și nu uită. 

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

Ipocrizia și dublele măsuri vor lovi puternic în instituțiile democrației. Cel mai mare dușman al Occidentului din care facem parte periferic nu este în afara lui, ci în interior: propria ipocrizie și dublă măsură. 

Mizele „războiului mediatic” multiple: fiecare are ceva de rezolvat. Și Biden, și Macron, și nemții, și englezii, și pandemia, și energia, și criza economică etc. Biden are de decontat intern, are de hrănit orgoliile vulturilor militari după dezastrul din Afganistan, are de gestionat multiplele interese și crize economice. Macron are alegeri interne și Putin îi oferă șansa unei legitimări mai ales că doamna Merkel s-a retras și locul e gol. Nemții sunt prinși între vinovăția unui război dus în Est, datorii față de gesturile rușilor la propria unificare și interesele economice.

Responsabilitatea lui Putin

Și Putin. Da, și Putin – el s-a folosit supercinic de situație. A pus gaz pe foc la fel de mult precum cei ce au regizat baletul isteriei. A făcut „lacul lebedelor pe tancuri” la hotar ca să amplifice isteria. Doar că el nu o face de câteva luni, ci de aproape 10 ani. 

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

Acum au văzut SUA asta sau acum e momentul isteriei? Are și el multe de rezolvat: intern cota lui scade dramatic, economia a luat-o în jos, interesele agresive față de Ucraina sunt reale, încercarea de repoziționare geostrategică, o nouă generație – nepoții din clasa creativă – nu se mai supun. Ce facem? Sunetul armelor acoperă totul.

Cum se va termina distracția? Simplu: ambele părți vor serba victoria într-un război care nu a avut loc.

Kremlinul va spune: vedeți că au făcut o isterie pe gratis? De fapt, ce urmărește Occidentul? Să ne atragă în război – noi nu am căzut pradă. Adevărat? Fals – ei nu puteau. Nu de ucraineni îi este tare milă cinicului de Putin. Doar că nu poate acum: politic, militar și mai ales economic. Vrea, dar nu are cu ce. Dar regional poate destabiliza multe.

Casa Albă va deschide șampania și ne va spune: am învins. Isteria noastră nu a fost inutilă: rușii nu au atacat Ucraina, deci Victorie. L-am oprit pe cel rău – am prevenit un război. Alți cinici.

Elita lumii, la limita „demenței”

În realitate:  nota de plată e ridicată. Ucraina are cea mai mare notă de plată: dar nu doar ea, ci și multe companii. Și state. Ucraina rămâne însă cu răni mari – avem o obligație față de ea.

Dar cel mai grav? Demonstrația că elita lumii e la limita „demenței” politice și total ruptă de realitatea și problemele populației. Mai mult: instituțiile care trebuiau să se ocupe de aducerea stabilității, păcii, prosperității și siguranței s-au dovedit corupte și cinice la cele mai înalte niveluri. Încrederea în institutele cele mai importante scad dramatic. „Lumea bună” nu arată prea bine. „Lumea rea” o cunoaștem, e la fel. 

Că așa-i în noul business – și oamenii voștri sunt băgați până peste cap în afaceri cu ei”. Aproape că zice: nu noi am cucerit Estul, ci Estul ne-a cucerit pe noi. Ca în povestea Hannei Arendt – bumerangul aruncat se întoarce. Darurile noastre au și ceva otrăvit.

Patria este unde sunt banii?

UE arată total scoasă din joc și neputincioasă: era în primul rând o problemă europeană – la masa negocierilor nu trebuie lăsate doar SUA și Rusia. Și în nici un caz pe mâna militarilor. E o problemă politică, nu lași militarii să o soluționeze: ei cred în arme, iar armele cred în sânge. 

Iar presa la pământ: presa quality s-a dovedit profund nocivă. Jurnaliști care transcriu ce spun agenții? Nu există agent independent: ei sunt subordonați și execută mereu o comandă. Pe toate palierele presei – credibilitatea este la pământ. Noul gen jurnalistic quality – jurnalistul-agent.

Și 20 de avioane private au părăsit cerul Ucrainei: erau pline ochi cu oligarhi.  Don’t Look Up  în varianta ucraineană. Au fugit acolo unde le sunt și banii: afară. Mai spre Elveția neutră, care garantează banii plini de sânge. 

Au plecat acolo unde sunt și colegii lor ruși și americani. Ei se înțeleg foarte bine. Copiii lor de mult sunt acolo. Și averea lor. Patria lor este o țară în care își țin banii siguri.

Profesor din St. Petersburg: „Dacă țara mea devine agresor față de alte țări, eu ce fac?”

În Ucraina a rămas o notă imensă de plată: iobagii au plătit și vor plăti, iar dacă va fi cazul vor lupta chiar dacă nu mai au nimic al lor. Și la ruși. Și la americani. Peste tot e așa. Oamenii cu multe probleme care nu pot pleca rămân pentru a plăti nota de plată a unei elite hrăpărețe. 

Un prieten, un mare profesor la o universitate din Petersburg, îmi spunea: dacă țara mea este atacată de un inamic știu ce să fac – să mă înrolez pentru a o sluji, pentru a o apăra. Așa am fost educat. Dar dacă țara mea devine agresor față de alte țări, eu ce fac? Asta nu m-a învățat nimeni ce să fac.

Războiul e decontat de civili

Probabil, cred eu, ar trebuie să venim la tradiția străduinței pentru pace, proteste împotriva oricăror forme de agresiune imperialistă: că ești la Moscova, Londra, Berlin, New York sau Paris. Ca să trimitem un mesaj clar: vrem pace și prosperitate – nu război. 

Războiul îl decontează civilii, copiii muncitorilor și țăranilor pentru îmbuibarea unei elite financiare și politice ascunse în spatele frontului. Însă azi a fi pentru pace, a alege calea păcii te face suspect, te face dușman – sunetele armelor au trezit toți demonii, mai ales demonii vocilor stridente care acoperă orice sunet rațional. Războiul e noua pace, pacea e noul război.

Am o veste bună și una rea. 

Vestea bună –  indiferent ce vor serba cei doi bătrâni cinici și puțin demenți politic – nu vom avea război la scară mare, nu cred că vom avea invazie militară la scara copleșirii unui întreg teritoriu național. Doamne, putem trece peste orice necaz, numai să nu fie război – vechia axiomă a celor care au văzut războiul. Am auzit-o de atâtea ori în copilărie de la bătrânii care au văzut grozăvia războiului.

Vestea proastă: de război nu vom scăpa. El deja a început mocnind – în bună tradiție a războiului civil european, doar că acum este global. E destul să vezi abisul inegalității și redistribuției resurselor și profiturilor și totul devine înfricoșător: abisul și ruptura care se cască vor produce o violență socială teribilă: pe acolo am mai fost.