ComenteazăDe la Bruxelles, oficialii europeni au găsit o explicație: oamenii s-au obișnuit cu binele și au uitat că binele vine de la Uniunea Europeană. De aceea a scăzut și participarea la alegerile europarlamentare: oamenii nu mai văd rostul Uniunii, pentru că nu mai au probleme care trebuie rezolvate. Cel puțin, cam așa suna gândirea oficialilor.
Au venit cu o soluție: să îi facă pe europeni să se simtă mai importanți, să considere că votul lor contează, că vocea lor este auzită. Apoi, și-au încălcat toate promisiunile.
De câțiva ani promit că funcțiile-cheie din Uniune, precum șefia Comisiei Europene, a Parlamentului și așa mai departe vor fi împărțite mai transparent, iar cetățenii vor avea un cuvânt de spus. Adică, se termină perioada negocierilor cu ușile închise.
Au propus ideea spitzenkandidat-ului, cu care s-a tot făcut campanie în ultimul an – adică un candidat principal pentru șefia Comisiei din partea fiecărui grup politic. Socialiștii l-au avut pe Frans Timmermans, popularii, pe Manfred Weber.
Au făcut campanie cu ei, i-au plimbat prin Europa (inclusiv pe la București), i-au pus pe afișe, i-au chemat în emisiuni și în dezbateri, au ținut discursuri, au făcut promisiuni.
Lumea a ieșit la vot în număr-record, depășind pragul de 50% la euroalegeri pentru prima dată din 1999. Liderii UE s-au legitimat, și-au văzut sacii în căruță, cum se zice, apoi au aruncat la coș tot ce au promis. I-au aruncat la coș și pe Timmermans, și pe Weber.
După câteva zile de negocieri, au propus – spre stupefacția generală – ca ministrul apărării din Germania să preia șefia Comisiei. Puțină lume în Europa știa ceva despre Ursula von der Leyen înainte ca numele ei să fie scos din pălărie de șefii de state și de guverne. Apoi, ce-au aflat este că nemții o consideră un ministru slab, pe care îl anchetează pentru cum a gestionat contracte de sute de milioane de euro.
Soluția găsită i-a împăcat pe toți liderii statelor membre, dar a contrazis tot ce au promis ei în campanie. Și nici măcar nu s-au obosit să explice de ce votul a sute de milioane de europeni nu a contat pentru ei.
Învingătorii sunt Emmanuel Macron și Angela Merkel, care și-au cimentat reputația de “cuplul teribil al Europei”, care face și desface destinele întregii Uniuni. Macron, de exemplu, a fost de la bun început împotriva legării posturilor-cheie din UE de votul cetățenilor. Nici nu e de mirare, având în vedere că el este liderul de facto al celui de-al treilea grup ca mărime din Parlamentul European, Renew Europe, care nu avea nici o șansă să propună cu succes un nume pentru șefia Comisiei.
Semnalul dat de UE este unul de dispreț față de cei pe
care, cică, îi reprezintă. Decizia lor a făcut ca votul europenilor să fie
aproape complet irelevant. A făcut ca democrația participativă să pălească în
fața forței negocierilor din spatele ușilor închise. Și le-a dat un nou avânt
euroscepticilor, celor împotriva cărora se bat cu pumnul în piept că luptă.
CITEȘTE ȘI: