ComenteazăZilele trecute, nea Ion de la scara 4 și cu un alt vecin în etate dădeau pe gât bere la PET, în fața blocului, în timp ce dezbăteau implicarea lui “Gheț ăsta” (n.r. – desigur, este vorba despre Bill Gates) în exterminarea populației. Nu m-a lăsat inima să îi întreb de ce, dintr-odată, George Soros este dat la o parte din planul universal de acaparare a puterii mondiale.
Nea Ion are vreo 60 de ani și o șapcă șuie, purtată într-o parte. Petrece majoritatea timpului în fața scării, pe un taburet din lemn, mereu în căutare de mușterii care să îi asculte teoriile despre lume și viață, alături de care să împartă, frățește, licoarea amăruie, cel puțin la fel de spumoasă ca viziunile sale despre univers.
De cele mai multe ori, teoriile astea implică un complot, un personaj unic și malefic, care urmărește exterminarea umanității și implică o aderență totală, fără filtru, la orice îi confirmă viziunea întunecată despre semeni.
Ce nu știe nea Ion este că el întruchipează un prototip studiat, de ani, de cercetătorii care încearcă să înțeleagă de ce unii oameni tind să țină strâns în brațe teoriile conspirației.
E universal nea Ion – unul ca el există și la mine la scară, și la altul, și în SUA, și în China.
De altfel, nu de mult, o mână de cetățeni a ieșit în SUA să protesteze și să ceară arestarea lui Bill Gates pentru crime împotriva umanității.
Cu sparanghelul în stradă
La noi, a făcut tapaj domnișoara cu sparanghelul care, deși probabil nu servește aceeași bere ca nea Ion, pe dinăuntru, îi seamănă în gândire – aceeași aplecare față de tentativele simpliste de a explica lumea și mecanismele ei intestine, dar și aceeași dorință de a transmite mai departe “știința” proaspăt dobândită.
Să ne înțelegem: conspirații există. Dacă vă amintiți scandalul din SUA referitor la supravegherea pe scară largă a populației prin intermediul tehnologiei de către Agenția de Securitate Națională (celebra NSA), termenul de complot nu mai pare chiar unul extraterestru.
În urmă cu doar câteva decenii, oricine ar fi avertizat asupra efectelor tutunului asupra sănătății ar fi fost considerat excentric și exagerat și, iată, astăzi fumatul are parte de tot mai multe interdicții.
Preocuparea față de conspirații nu este nici ea nouă – Machiavelli scria, cu secole în urmă, pagini întregi în care oferea sfaturi cu privire la metodele prin care conducătorii se pot feri de asasinate. Tocmai de aceea, în unele cazuri, este greu să discerni între teorii care merită cercetate și unele care sunt pure aberații.
Pandemia aduce conspiraționiști noi
Din păcate, un eveniment care perturbă viața oamenilor, așa cum a făcut-o pandemia, este un teren cât se poate de propice pentru reactivarea conspiraționiștilor de serviciu și pentru nașterea altora noi.
Trăim, cu toții, o perioadă de incertitudine, lipsesc toate datele științifice referitoare la modul de propagare a virusului și pare că autoritățile funcționează pe sistemul “trial and error”. Este cadrul perfect în care să prindă contur explicațiile alternative la versiunile oficiale – pentru că, în sinea noastră, cu toții căutăm, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipare în mediul înconjurător și încercăm să ne formăm o grilă de explicare a realității.
În plus, ne simțim vulnerabili, neînsemnați și suntem dornici să găsim un țap ispășitor – iată de ce astăzi el poate fi George Soros, mâine este Bill Gates ș.a.m.d. Râdem când teoriile conspirației sunt unele de-a dreptul aberante, dar câți dintre noi cred, în sinea lor, de exemplu, că Guvernul ia deciziile independent de oamenii de afaceri, de pildă, care au sponsorizat partidul X?
În lipsa transparenței, încercăm, de multe, ori, să umplem, pur și simplu, golurile de informație cu presupuneri și speculații pe care nici măcar nu le conștientizăm.
Revenind la nea Ion – s-ar putea spune, pe bună dreptate, că teoriile astea nu ne afectează în măsura în care nu credem în ele. Protestatarii din Piața Victoriei vor spune că Bill Gates a fabricat un virus în laborator, iar noi vom râde – prea trasă de păr teoria, nu? Dar, din când în când, va mai apărea și câte un politician care va insinua că România e sclava intereselor străine și, aici, ceva mai puțini vor râde.
Unii vor căuta imediat exemple în realitatea înconjurătoare, explicații plauzibile și, chiar dacă nu există o legătură cauză-efect vizibilă, pot ajunge la concluzia că, da, așa este. Un medic va spune că vaccinurile ucid și, medic fiind, îl vom crede – are patalama la mână, știe despre ce vorbește, își vor spune unii, chiar dacă, la polul opus, se află mii de alți medici care îl contrazic.
O persoană cu educație peste medie va răspândi mesaje din care reiese că virusul a fost creat în laborator sau, cum s-a întâmplat recent, o cercetătoare discreditată va apărea într-un așa-zis documentar ca să spună că măștile nu numai că nu protejează oamenii, ci favorizează îmbolnăvirea.
Share masiv, like, știe despre ce vorbește.
În realitate, indiferent sub ce formă ne parvin aceste mesaje, ele sunt, cele mai multe, produsul unor nea Ion. Și pe vecinul meu, dacă l-am îmbrăca la costum și l-am face biologul cartierului, după care i-am trânti o cameră de filmat și un reflector în față, l-am putea învesti cu o oarecare credibilitate.
Diferența între toți acești oameni o face doar platforma -în esență, ei gândesc la fel, se documentează prea puțin și, mai ales, au o intoleranță ridicată la incertitudine.
Cercetările arată că, pentru a deveni conspiraționist, mai e nevoie și de un grad ridicat de suspiciune, dar și de o credință nezdruncinată în intențiile criminale ale semenilor – până la urmă, ce părere poți avea despre oameni, în general, dacă ai impresia că Bill Gates a omorât prin vaccinuri 500.000 de copii în Africa? Dar, în astfel de cazuri, sentimentul că “ceva este putred” prevalează în fața rațiunii.
Nu în ultimul rând, conspiraționiștii se plasează în postura de victime, deși, paradoxal, se simt speciali, cum spunea și Mircea Miclea într-un interviu mai vechi pentru PressOne. Toate astea se petrec din cauză că, spun cercetările, oamenii își doresc mai presus de orice să înțeleagă ceea ce se petrece în lume. Asta nu înseamnă că ei caută, neapărat, permanent surse de documentare, ci că aderă adesea la cele mai simple explicații care le validează în schimb trăirile de mai sus – suspiciunea, victimizarea, nevoia de a blama.
Dar fac rău cu adevărat conspiraționiștii?
Răspunsul, conform studiilor în domeniu, este: da. Chiar dacă nu îl cred pe nea Ion când reclamă implicarea lui Bill Gates într-un atentat la scară globală, expunerea persistentă la variante alternative ale celor oficiale ne subminează, în timp, încrederea în lumea în care trăim.
Cercetătorii spun că, fără a adera la aceste teorii, cei care ajung să intre în contact cu ele prezintă o dorință în scădere de a se implica activ în viața societății. Practic, confruntat cu atâtea variante, omul “nu mai știe ce să creadă”.
Dacă ești un om relativ simplu, cu o educație medie, îți va fi greu să discerni între isteria antivacciniștilor, de pildă, și varianta seacă, simplistă a autorităților, care rareori se obosesc să comunice pe înțelesul celor mai temători dintre cetățeni. De altfel, varianta oficială pare adesea greu de crezut tocmai pentru că este atât de simplă, în comparație cu torturile diplomat supraetajate, de informație, care ne parvin din tot soiul de surse, care de care mai obscure și mai înzorzonate.
Cu alte cuvinte, chiar dacă nu credem, neapărat, în conspirații, în timp, teoriile astea propagate peste tot, fără discernământ, riscă să lase oamenii obișnuiți fără repere credibile, iar asta le face, în realitate, periculoase și contagioase – cam ca un virus.