Belmondo a fost o „prezență cu care am crescut, de la film la film”, a mai spus Macron despre actorul pe care l-a descris ca pe „o vedetă de neegalat a cinematografiei franceze”.
De cuvinte și gesturi simple avem nevoie și noi, românii, mai ales într-o perioadă ca asta: valul patru al pandemiei de COVID, scenele schimonosite de luptă de pe scena politică, pierderea unor valori de neegalat pentru România precum Patzaichin sau Caramitru.
Dar, în aceste momente, noi primim de la șeful statului mesaje vagi și narcotizante. Președintele Iohannis ne-a transmis joi, din Elveția, acolo unde a efectuat o vizită oficială, că nu e niciun motiv de îngrijorare.
Întrebat „Ce firme din Elveția pot sosi în România și ce mesaj ați transmis în contextul actual în care România se confruntă cu o criză guvernamentală?”, Klaus Iohannis, a răspuns: „Chestiunea guvernamentală nu este absolut deloc îngrijorătoare. Avem un guvern care merge mai departe”.
Era de așteptat de la un președinte care a fost la schi la o zi după tragedia de la „Matei Balş” să nu știe că dovezile repetate de lipsa de empatie te fac, în timp, să pari ignorant.
Dar dacă „este ca noi” poate fi un deziderat, poate că nimeni dintre stelele românești nu l-au împlinit mai rotund decât Ivan Patzaichin. Aveam modelul aici, printre noi.
Adevărul este însă că atunci când mizele politice scad, și demonstrațiile de forță, și gesturile firești, umane, se reduc, iar dacă Macron se pregătește de alegerile prezidențiale de anul viitor, Iohannis nu mai are această perspectivă.
Chiar și așa, omagiul național adus de Franța lui Jean-Paul Belmondo și atitudinea președintelui Macron vorbesc despre o perspectivă care pare tot mai îndepărtată pentru politicianul român: a-și dori ca oamenii să poată spune: „el este ca noi”.