ComenteazăAșa gândind, nu-i de mirare că le-a trecut prin cap să cumpere presa, oferindu-i, cu mărinimie, din buzunarul contribuabililor, scutirea impozitului pe venit. Uau, ce șmecherie. Iar acum ziariștii ar trebui să se ploconească în fața binefăcătorilor și să le înalțe ode. Sau măcar să nu-i mai critice, pentru că, uite sunt și ei oameni și au sentimente.
Presa este într-o profundă criză. În primul rând de idei și de identitate, dublată de o și mai profundă criză financiară. Este foarte posibil ca anul viitor, cândva, să nu mai găsiți la chioșcuri nici măcar o singură publicație tipărită cât de cât serioasă.
Nu este un reproș adus cititorilor care s-au orientat înspre online, este o constatare tristă a realității și o previziune sumbră asupra viitorului apropiat. Asta nu înseamnă că moare presa, ci doar că dispare un tip de suport. Sper că Greta Thunberg se va bucura: vor fi tăiați mai puțini copaci pentru a se fabrica hârtie tipografică, vor rămâne mai mulți copaci pentru a se construi bărci capabile să străbată oceanele în drum spre conferințe simandicoase.
Iar printre patronii de presă se numără prea mulți politicieni sau prieteni de-ai acestora. Legea pe ei îi ajută și cam atât. Lor le rămân mai mulți bani în buzunare, nimănui altcuiva. Și, ca de obicei, le rămân banii statului. Adică ai dumneavoastră.
Și, totuși, scutirea ziariștilor de la plata impozitului pe venit
nu ajută cu nimic nici jurnalismul și nici jurnaliștii. Chiar dacă sunt mulți,
prea mulți ziariști plătiți cu salariul minim pe economie, iar uneori chiar cu
mai puțin, nu ei se vor bucura de prevederile legii conform căreia n-ar mai
plăti impozit pe venit. Cei care vor profita din plin vor fi patronii de presă,
privați sau de stat, cărora le vor scădea cheltuielile salariale sau asimilate
salariilor.
Din fericire, nu patronii de presă fac jurnalism, ci jurnaliștii.
Iar aceștia, câți or mai fi, se întâmplă să aibă coloană vertebrală. Este în
fișa postului. Bun, există și excepții, dar ele au rolul de a întări regula. Nu
toți ziariștii fug în politică atunci când n-au cu ce să-și achite facturile,
nu toți fac tumbe prin colțurile televizoarelor cerșind audiență. Cei mai mulți
strâng din dinți și-și văd mai departe de treabă, scormonind după informațiile
pe care cei mai mulți dintre dumneavoastră nici măcar nu vreți să le aflați, ca
să nu vă destabilizeze feng-shui-ul.
A da pomană presei este la fel de jignitor ca a-i întinde cuiva,
pe stradă, 2-3 lei doar pentru că pare trecut de 70 de ani.
Lăsați-ne să ne spunem poveștile fără a considera din start că am
întins mâna după banii dumneavoastră. Dacă ne facem treaba bine, vom avea mereu
din ce trăi.