Mandatul Iohannis: nimicul după zece ani de voaiaj, voaiaj

Din punct de vedere militar, România are garanții de securitate cât un articol din statutul NATO. De parcă istoria nu e plină de garanții de securitate care nu au însemnat absolut nimic.

Armata Română l-a dat general pe Ciucă, această grandioasă gogoașă umflată. Nu are cum să fie Armata Română mai bună decât restul țării, iar restul țării se „descurcă”.

Descurcatul românesc înseamnă fix această mentalitate mafiotă descrisă de poetul de stradă-profet Uzzi din Pantelimon: că facem tot ca să ne fie nouă bine – e normal/ peste lege, peste milă, peste patul de spital.

România e un stat eșuat, putred și corupt, cu sisteme publice de lumea a treia, taxe și impozite severe și prețuri de Monte Carlo. 

Isteria domnește pe toate palierele vieții. Nervi în trafic (traficul e de Africa de Nord), nervi în piețe (piețele sunt în continuare profund balcanice). Dar parcă doar isteria! Ignoranța. Fudulia. Nerușinarea. E suficient să te uiți la care sunt modelele și modele ca să te îngrozești.

Nivelul de trai a crescut în România, iar banii se duc efectiv pe toate prostiile, ba chiar pe toți proștii pământului. Nu e o metaforă – e o realitate.

Milioane de oameni și-au luat lumea în cap și au plecat de aici unde au văzut cu ochii, lăsând România de izbeliște. Se trăiește pe datorie, dezmățul pe bani publici nu are nicio limită. Rușine nu mai există de decenii. Bunul-simț a murit de mult. Decența e un cuvânt care n-a trecut pragul spre secolul XXI.

Și de la vârful statului acest președinte gângav a impus o conduită antidemocratică. A fost nevoie de o Viorica Dăncilă spre a fi reales.

Și în loc de un tomberon pe lung în care să încapă pentru istorie „omul politic” Iohannis, românii îi pregătesc un palat, să se odihnească după cei zece ani în care s-a trudit, când pe la golf, când pe la ski, când răsucind fusele orare.

Un lucru bun a făcut totuși Iohannis și ar fi nedrept să nu-l notăm ca atare: a reușit să îngroape politic și PNL, acest partid căpușat de băsiștii de odinioară, un partid în care oricât ai căuta nu mai găsești o coloană vertebrală. Doar târâș pe coate, după cum e ordinul, ba la lins Cîțul, ba la lins Ciucă.

Recomandări

Crima pasională din lumea bună a Bucureștiului care a rămas nerezolvată și la 90 de ani distanță. Cum a sfârșit Tita Cristescu, prima Miss România

Dar toate acestea nu înseamnă nimic. Ce e o țară distrusă pe lângă albumul cu fotografii frumoase din voaiajele cu doamna Carmen de la Sibiu? Ce e o țară, ziceam? Pentru Iohannis – și arătat-o din plin în ultimul deceniu – răspunsul încape într-un singur cuvânt: nimic. 

Foto: presidency.ro

Urmărește-ne pe Google News