Ce președinte aş vrea eu, Vasile Ernu, ca simplu cetățean?
Grea întrebare. E mult mai uşor să spunem ce nu vrem decât ce vrem. După 25 (deja 35) de ani de veşnică tranziţie spre nicăieri, de distrugere continuă, de demantelare a statului social şi de fărâmițare şi polarizare extremă, cu toţii am obosit să votăm negativ. Iarăși votăm răul cel mai mic?
Dacă ar fi să aleg un preşedinte, i-aş cere câteva lucruri minimale, dar, cred eu, fundamentale pentru marea parte a cetăţenilor acestei ţări.
Vreau un preşedinte care să nu transforme instituțiile statului în moșii proprii sau să le pună în stare de război unele cu altele. Vreau un președinte care să nu mai pună în stare de conflict şi ură mai toate păturile sociale. Funcția lui este scrisă în Constituţie, îl alegem ca să o respecte şi ca să slujească interesul public.
Vreau un președinte care să reprezinte nu doar interesele unor mici grupuri puternice, privilegiate sau ale marelui capital, ci şi interesele celor „obidiţi şi umiliţi”, cei fără apărare, cei fără putere, care reprezintă marea parte a cetățenilor acestei ţări.
Vreau ca președintele acestei ţări să tragă cu urechea şi spre aceștia din urmă ale căror interese şi nevoi se pare că nu le mai reprezintă nimeni. Aceşti cetăţeni mulţi, nereprezentați de nimeni, sunt, de fapt, corpul social al acestei țări.
Ce-aş mai vrea de la viitorul preşedinte?
Vreau un preşedinte care să nu mai susţină impozitul unic, ci impozitul progresiv de tip european, adică redistribuire, dacă vrem să progresăm, ca în toate ţările Uniunii Europene.
Vreau un președinte care să nu mai susțină privatizarea serviciilor publice, infrastructurii, sănătății şi educației. NU putem să ne permitem luxul de a privatiza sectoarele publice, sistemul energetic, infrastructura etc.
Vreau un președinte care să susțină accesul universal şi gratuit la serviciile publice, sănătate, educație. Oare nu aşa face marea parte a statelor dezvoltate din Uniunea Europeană?
Vreau un președinte care să nu mai susțină impozitarea excesivă a muncii şi a consumului. Vreau un președinte care să susțină mai puţin impozitarea muncii şi a pâinii şi mai mult impozitarea tranzacțiilor, a afacerilor mari şi a proprietăților. Adică să punem presiune mai mică pe săraci şi micii întreprinzători, cei peste 80% ai acestei ţări, şi mai multă pe cei care au averi mari, mari corporații, mari businessuri şi proprietăți mari. De ce impozităm excesiv săracii şi dăm facilități fiscale bogaților?
De fapt, în esență, ce fel de președinte vreau?
Avem nevoie de un președinte cu un program minimal în ce privește „interesul naţional”, civil, cetățenesc mai degrabă:
- Să nu mai distrugă statutul social al bunăstării construit în Europa şi bruma socială pe care o avem în România: servicii publice, infrastructură, educaţie, sănătate, energie, asistență socială etc., ci să contribuie la dezvoltarea lor, nu la privatizarea şi jefuirea lor.
- Să respecte Carta Europeană a Drepturilor Omului şi Constituția României, unde scrie negru pe alb: dreptul la muncă, la sănătate, la educație, la asistenţă socială, nu doar dreptul la liberă exprimare, toate sunt GRATUITE.
La ce-mi folosește dreptul la exprimare, la vot, dacă nu am acces la muncă şi nu am cu ce-mi creşte şi educa copiii? Drepturile politice nu fac nici doi bani dacă nu sunt susținute de drepturi economice şi sociale.
Un astfel de președinte aş vota!
Foto: Shutterstock
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!