Marea Negație. De ce ignorăm criza climatică și ne irosim șansele la viață?

Responsabilii nu fac gesturi responsabile

Cei cu putere știu că, pentru a preveni colapsul climatic, infrastructura bazată pe arderi de combustibili fosili trebuie treptat retrasă din uz și înlocuită cu forme curate, însă mai peste tot fac exact opusul. 

Milioanele de tone de plastic produse se răspândesc până în cel mai izolat sat amazonian sau sahelian, înlocuind speciile pierite. Trei sferturi din copaci au fost tăiați. Trei sferturi! 

Calota glaciară care răcea extremele de temperatură s-a cam dus și ce s-a dus nu se va mai întoarce niciodată. Lanțurile de aprovizionare globale pompează tot mai multe emisii de carbon și metan care pârpălesc la foc crescând ce a mai rămas din speranțele noastre de supraviețuire. Din cauza tăierilor, Amazonul, fostul „plămân al planetei”, devine producător net de carbon. 

Zone din Arctica au ajuns să aibă 31 de grade Celsius (pe plus!) vara aceasta, în anul cel mai cald din istorie. Din Grecia în Siberia au ars focuri apocaliptice, fără ca asta să ducă la mișcări de masă. Dimpotrivă, în jurul cataclismului se fac glumițe cu Greta, industria distracțiilor dă volumul mai tare, existența insularizată întru media „socială” oscilează între panică pe termen scurt și negaționism și/sau evitarea subiectului pe termen mediu. 

Recomandări

Marcel Ciolacu a anunțat data la care România va intra în Schengenul terestru, după întâlnirea cu Mark Rutte

Criza climatică nu vine, e deja aici

Un milion de refugiați au dat peste cap politica europeană în ultimii cinci ani. Numărul refugiaților climatici va fi de ordinul zecilor de milioane cel puțin. 

Nu, criza climatică nu vine. Suntem deja în ea. Și am ajuns în punctul în care alegerea nu mai este între salvare și extincție, ci între supraviețuire și extincție.

Iar supraviețuirea costă mult. Înseamnă ducerea economiei spre emisii nete zero (plus geoinginerie, dacă avem baftă), un efort gigantic în care practic sistemele energetice și de transport pe combustibili fosili mai ales sunt retrase rapid și înlocuite cu alternative curate.  Sau „înverzirea” forțată a sistemului financiar actual de către băncile centrale (majoritatea gajurilor lor sunt inundabile în scenariile IPCC, gândiți-vă la rolul de cash pe care îl au ipotecile din New York, Londra, Shanghai), bănci care însă până acum s-au limitat la discuții și „transparență”, continuând să finanțeze în draci combustibilii fosili. 

Recomandări

Elena Mateescu, șefa ANM, despre episodul de iarnă care lovește România: „De joi, se va răci semnificativ”

Pădurile trebuie păzite cum ne păzim viața

Un minim instinct de supraviețuire ca specie ar mai însemna și protecția în regim penal (chiar militarizat, unde este cazul) a pădurilor rămase și o întreagă economie a reîmpăduririlor masive. Linii de transport public alimentat cu curent din regenerabile, minimizarea extragerii de resurse din ecosisteme. 

Înseamnă nu doar taxarea punitivă a consumului de lux mare producător de emisii, gen avioane private, dar și a luxului mediu de tipul expansiunii continue a infrastructurii pentru a acomoda naveta cu mașina, lanțurile alimentare care au adus „dreptul” de a mânca fructe exotice în orice sezon, aduse de la zeci de mii de kilometri depărtare, cu arderile aferente de motorină și kerosen. 

Înseamnă taxe serioase plus eliminarea subvențiilor pe consumul de carne de vită, fast fashion, zboruri cu avionul pe distanțe medii și alte lucruri care au devenit apanajul unei normalități a clasei mijlocii globale, dar care sunt la bază o formă de negare a realității care îi așteaptă pe copiii noștri. 

Recomandări

Mircea Geoană, după răspunsul dat de Elena Lasconi la o întrebare de politică externă: „Doamne, Dumnezeule!”

Dacă am avea o elementară luciditate, am interzice practica de a produce lucruri cu stricare programată (programmed obsolescence) și revenirea la economia reparațiilor. Am pune sănătatea, educația, mediul, urbanismul viabil și capacitatea de inovare sustenabilă în vârful listei de priorități. 

Căci, da, dacă nu suntem genul de persoane cărora le place să danseze la baza vulcanului, emisii nete zero nu înseamnă doar strâns cu ușa Exxon Mobil și compania. Înseamnă și o viață până la urmă mai austeră sub raportul consumului pentru toată lumea și o reorientare, chiar forțată, a consumului spre lucruri care nu produc emisii de carbon. Nu sărăcie, cum spun unii, ci altfel de consum, mod de împărțire a resurselor și definire a ce înseamnă o viață bună. Ați văzut careva o mișcare serioasă în direcția asta care să pună în pericol politica convențională?

Ultimul deceniu

Pentru a nu ne pârpăli la foc mic, toate acestea trebuie să se întâmple pe scară largă în 10 ani, cel mult. Problema este că banii angajați de state și piețe sunt cu mult sub nivelul necesar. 

Căci dacă viteza cu care cele mai pesimiste scenarii de încălzire scoase anul trecut devin scenariile pesimiste din anul acesta, 10 ani e deja un termen nebunesc de generos. 

La 48 de ani aparțin primei generații pentru care impulsuri umane milenare, gen ideea de a avea nepoți, riscă practic să țină de domeniul cruzimii involuntare, în condițiile în care persistăm în negaționism climatic.  

Foto deschidere: Alaska (foto: nasa.gov): Ghețarul Muir din Alaska, fotografiat la o distanță de 63 de ani – pe 13 august 1941 și 31 august 2004

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Urmărește-ne pe Google News