ComenteazăRecunosc, ați trezit în mine multă ciudă. Nu neapărat pentru că ați adoptat o strategie bolnavă, dar benefică obiectivului dumneavoastră politic, ci pentru că ați ales să picați, din nou, în păcat.
Respect longevitatea carierei dv. profesionale și politice, indiferent de cât bine sau mai puțin bine ați reușit să faceți țării și indiferent de metodele folosite. Nu vă judec, nu acesta este rolul meu. O va face istoria, o vor face generațiile care vor urma.
Vă îndemn, totuși, să cugetați la
următoarele rânduri.
În timpul acestei pandemii, țara are
nevoie, ca de aer, de lideri – și dumneavoastră sunteți un lider confirmat -,
de oameni care să ne poarte pe culmile izbânzii în lupta noastră cu acest virus
și cu răutățile pe care ni le-a adus. Un lider trebuie să fie și mai bun în
ceea ce face și spune, într-o situație de criză, fără să îndemne la ură.
Crizele dezvăluie ce este în interiorul
nostru. Crizele necesită capacitatea de a ne adapta. Nimeni nu știe cât va dura
pandemia și nici cât va fi de rea. Am 32 de ani și am învățat că între
conformitate și adaptabilitate există o mare diferență și îndrăznesc să vă rog
să nu omiteți asta, pentru că se potrivește foarte bine în această criză.
Conformitatea înseamnă să ne integrăm și
de multe ori este o calitate negativă. Dumneavoastră ați încercat să vă
integrați în acel grup care are resentimente împotriva romilor și generalizează
un comportament, al unui grup restrâns, la o întreagă etnie.
Dacă grupul în care doriți să vă integrați
o face pentru că a preluat aceste credințe, dumneavoastră o faceți conștient,
de dragul unor voturi. Bănuiesc că ar fi o slăbiciune a dumneavoastră bazată pe
frică și respingere.
Ați răspuns cu ură la un material video
care v-a fost prezentat și care caracterizează doar protagoniștii acelor
scandaluri. Nimeni nu are dreptul moral de a riposta la violență cu violență,
fie ea chiar și verbală.
Ați primit reacții în aceeași notă cu
declarațiile dumneavoastră și chiar mai mult, ați primit ce, foarte bine
gândit, ați cerut. Adică, reclamație la CNCD, plângeri penale și opinii publice
care au scos în evidență partea mai puțin frumoasă a carierei dv., de multe ori
prin aceeași atitudine violentă (verbal) ca a domniei voastre. Ar spune unii că
vi s-a plătit cu aceeași monedă, dar eu nu sunt de acord cu ura ca răspuns la
ură.
Nu știu cât de mult vă afectează criticile și acuzațiile venite din partea unor “țigani”, dar eu știu că omul e rezultatul acțiunilor sale și că tot ce face pe pământ nu e altceva decât pregătirea examenului de capacitate pentru judecata de apoi.
Opiniile dumneavoastră, reacțiile dure față de un om sau altul, față de o etnie sau alta, șlefuiesc caracterele unei generații și vor rămâne zestre copiilor și nepoților noștri. Vă îndemn să vă gândiți bine la ce lăsați în urmă, bun sau rău, va fi moștenit de ei.
Ne-ați dovedit, de-a lungul anilor, că sunteți
un om cu frică de Dumnezeu, că sunteți un om credincios și îmi este greu să
înțeleg de ce ați ales să lăsați necuratul – nu doar o dată, de mai multe ori –
să vă folosească și să propage ură împotriva unor oameni, împotriva mea, un
țigan.
Să știți că eu v-am iertat și mă rog să aveți putere să vă iertați și singur. Încă aveți timp să îndreptați ce ați stricat. Dumnezeu v-a binecuvântat cu o familie frumoasă, cu o viață frumoasă, cu nepoți frumoși și sănătoși, iar prin oameni – români, țigani, unguri etc. – v-a făcut chiar șef de stat.
Dar nu cred că a făcut-o degeaba. Sunt
convins că a avut un plan cu dumneavoastră, mai ales pentru cei nevoiași. Încă
nu și-a dus planul la îndeplinire pentru că nu L-ați ajutat foarte mult, dar
timpul nu e pierdut, niciodată nu e prea târziu să ne arătați că sunteți și om
bun, indiferent de situație.
Prin 2009 cutreierați țigăniile și vă pupați pe obraz cu țigăncile, pe la festivaluri țigănești. Aveam 21 de ani și mă bucuram să văd un șef de stat fără prejudecăți, care stă la aceeași masă cu ai mei și îndeamnă la toleranță. Eram încrezător că mulți vă vor urma exemplul și că
v-ați schimbat după episodul “țigancă împuțită”.
Ați fost, dintre toți președinții, cel mai
popular, ați stat printre oameni și ați dansat cu ei mai mult ca oricare alt
șef de stat. A trecut timpul și, probabil însetat de putere, v-ați pierdut
controlul și simțul bunătății. Fusesem naiv, dar începusem să înțeleg că, din
păcate, romii cu care dansați cu două luni înainte de alegerile prezidențiale
din 2009 au fost importanți pentru dumneavoastră doar cât să vă voteze și mulți
ca ei urmau să fie dați uitării, urmau să continue să își poarte crucea grea a
suferinței pentru încă mulți ani.
Ați fost o sursă de speranță, dar i-ați
dezamăgit, ca mulți alți politicieni care s-au tot perindat prin comunitățile
lor, mințindu-i.
V-am strâns mâna și v-am salutat de câteva
ori prin Parlamentul European. Ne-am tras în poză și am discutat inclusiv
despre “Atâta autonomie în ungurime câtă la Caracal”.
Atitudinea și deschiderea cu care m-ați
tratat în discuțiile noastre – ce-i drept, nu multe – încă mă fac să cred că
sunteți un om bun și vă îndemn să nu vă mai conformați vremurilor, ci să vă
adaptați, pentru că nu înseamnă același lucru. Când un lider se conformează o
face pentru că nu vrea să fie respins după ce a avut puterea. Prin urmare, se
integrează într-o mulțime, fie ea și una cu prejudecăți, în loc să fie cel care
o conduce spre schimbare.
Adaptabilitatea e o trăsătură pozitivă
pentru un lider și înseamnă ajustarea nu din cauza slăbiciunii, ci a puterii. E
ajustarea pentru a reuși. E ajustarea care vă dă abilitatea de a face
schimbările care vă vor face mai bun.
Și cred că ar trebui să vă ajustați calea spre victorie în alegeri lucrând la interiorul dumneavoastră, chiar dacă victoria înseamnă un scor electoral cu puțin peste 5%. Nu sunt convins că puteți obține mai mult, pentru că, până astăzi, în toată cariera politică, v-ați conformat la ceea ce voiau să audă alegătorii și, din păcate, nu v-ați respectat multe promisiuni, nici măcar promisiunea “să trăiți bine”.
Eu am învățat de la un țigan, consilier local, că o criză este momentul în care apar liderii adevărați. În timpul unei crize liderii devin mult mai vizibili și ni se arată așa cum sunt pe interior. În timpul unei crize, liderii apar, sunt acolo unde e nevoie de ei și sunt devreme. Sunt primii care sunt gata să meargă înainte. Sunt sinceri și sunt cei care se prezintă cu speranță în fiecare loc, inclusiv în comunitățile locuite de romi.
Din păcate, în afară de “țigancă împuțită”, dansuri cu Bercea Mondialul, cu țigăncile de la Costești și caracterizarea unei etnii după comportamentul unor grupuri care nu reprezintă nici măcar 10% din etnie, nu ați ieșit în evidență prea mult, nici ca primar al Capitalei, nici ca președinte al României.
Sunt foarte multe fundații ale minorității care primesc foarte mulți bani europeni, primesc bani și de la Guvernul României ca să ajute la integrarea acestora. Nu știu cu ce s-au ocupat aceste fundații, dar știu că trăiesc bine cei care le conduc. În schimb, nu se întâmplă nimic cu copiii țiganilor, cu copiii din Zăbrăuți, spre exemplu, ca să nu vorbim de copiii din altă parte.
Traian Băsescu:
Dacă îmi aduc bine aminte, Zăbrăuți era în București și pe vremea când erați primar. Nu v-a fost niciodată clar cum trăiește majoritatea romilor și nici nu ați vrut să-i cunoașteți la ei acasă, să vedeți cum o duc. Le lipsesc utilitățile, lipsește asfaltul, lipsesc parcurile și locurile de joacă, iar copiii, cei mai mulți dintre ei se joacă întrecându-se cine adună mai multe PET-uri și fier vechi. De școli ce să mai zic, că numai a școli nu aduc și dacă nu mă credeți, mergeți la Ploiești, în cartierul Mimiu.
Ați încercat, de altfel, chiar în timpul
intervenției, să dregeți situația, spunând că printre noi există și oameni buni.
E de apreciat, dar răul era deja făcut.
Totuși, ca să vin în sprijinul
dumneavoastră, vă spun că suntem foarte mulți cei care facem cinste nu doar
etniei, ci țării noastre, avem profesori la cele mai bune universități din
lume, avem artiști excepționali, sportivi excepționali. Sunt sigur că vă plăcea
Bănel, la națională, la fel cum, cred, vă plac și Ion Voicu sau Maria Lătărețu.
Lista e lungă și parcă e păcat să o anulăm așa de repede, doar pentru că ne place să etnicizăm un scandal.
La fel de sigur sunt că v-a plăcut și vocea domnișoarei – țigăncii – care a intonat imnul național la Ploiești, la lansarea candidaților PMP în 2016, pentru alegerile parlamentare. Este sora mea și fiica țiganului consilier local, pe care l-ați și cunoscut.
Ați mai spus că ONG-urile sunt vinovate
pentru situația deplorabilă a comunităților. Domnule președinte, statul român,
ca orice alt stat, trebuie să aibă grijă de toți cetățenii săi, mai ales de cei
mai vulnerabili, nu ONG-urile.
ONG-urile au dus – și încă mai duc – o
luptă decentă pentru drepturile romilor, pentru facilitarea accesului la
educație, sănătate, locuri de muncă sau locuire, deși nu acesta este rolul lor.
La fel de adevărat este că din această luptă decentă au răsărit și averi pompoase peste noapte. Nu a fost doar “vina” ONG-iștilor, ci și “vina” statului, care a permis, prin ghidurile solicitantului și regulile financiare, salarii și de 5.000-6.000 de euro – de exemplu, în România anului 2009. Mulți au considerat că atât valorează munca lor lunară, iar dacă ghidul le-a permis-o, s-au plătit corespunzător. Nu nelegal, dar imoral în relația cu grupul-țintă al proiectelor, care în cele mai bune cazuri primeau doar o indemnizație de 1.000 de lei, după 4 luni de formare profesională. Imoral chiar în raport cu indemnizația dumneavoastră de președinte al țării. Și în doi, trei ani, cât a durat un asemenea proiect, conducătorii de ONG-uri la care faceți trimitere au strâns ceva avere – legal, dar imoral.
Alt exemplu: s-au dezvoltat proiecte de
economie socială de milioane de euro, dar după finalizarea proiectelor, s-a pus
lacăt multor afaceri din lipsă de rentabilitate, piață de desfacere etc. sau au
rămas în familiile celor care le-au implementat, nicidecum în comunitate și în
folosul ei.
Nu cred că nu știați ce salarii au, dar,
probabil, v-a convenit tăcerea, pentru că impozitul pe salariile acestor
ONG-iști – și romi, și români – era și el mare și intra în bugetul țării. Dar
chiar și așa, tot nu trebuia să vă faceți că nu știți, nici dumneavoastră și
nici premierii pe care i-ați desemnat în cele două mandate de președinte.
Ați putea spune că România a dat romilor o
agenție națională pentru romi, un centru național de cultură a romilor,
mediatori sanitari, școlari, experți locali, locuri speciale la licee și
facultăți. E adevărat, dar din acel moment, România s-a spălat pe mâini de
grija pentru incluziunea economico-socială a acestei etnii.
Instituțiile și experții de mai sus au
făcut tot ce au putut să ajute, chiar dacă, de multe ori, nu au reușit să facă
prea multe. Ce-i drept – și de ce să nu o spunem, pentru că doar așa ne putem
schimba -, chiar și unora dintre aceștia, puterea și banul le-au luat mințile
și i-au îndepărtat de la scopul nostru comun: mai mult bine în comunități.
Pe unii mediatori școlari, sanitari sau experți locali primăriile i-au tratat cu dezinteres, mulți fiind forțați să facă ce spune primarul, sub amenințarea demisiei. Însă alții au făcut și continuă să facă o muncă excelentă, susținuți de administrația publică locală.
Absolvenții de facultăți pe locurile
speciale au îngroșat, mare parte dintre ei, rândul șomerilor, ca mulți alții
din țara noastră, iar unii mai norocoși lucrează în cu totul alt domeniu decât
specializarea dobândită. De ce? De nevoie.
Domnule președinte, romii, ca și românii,
ungurii, nemții, au multe uscături, dar ele nu caracterizează o majoritate, nici
măcar pe cea a unei minorități cum este cea a romilor.
Reacția noastră la atitudinea și acțiunile uscăturilor nu trebuie să fie de distrugere, ci de îndreptare, de susținere, acolo unde se mai poate. Cu puțină apă, multe uscături pot înverzi și deveni pomi buni, cu lăstari și mai buni. Atât dumneavoastră, cât și alți lideri politici, activiști, lideri romi și neromi, trebuie să rupeți lanțul răutății.
Chiar dacă ura și răzbunarea sunt căi mai
ușor de urmat, trebuie să facem eforturi să dăm contur bunătății care există în
noi toți. Când spun că nici noi, romii, nu trebuie să reacționăm violent la
violență, asta nu înseamnă că trebuie să ne ținem gura închisă, ci că trebuie
să continuăm să condamnăm rasismul și, în același timp, să acționăm pentru
combaterea lui, dar fără răutate în vorbe și acțiuni.
În lupta noastră pentru dreptate, toți suntem încă o generație de sacrificiu, dar împreună putem modela societatea și caracterele generației care urmează, astfel încât copiii românilor, ai ungurilor, ai nemților, ai romilor să conviețuiască împreună în toleranță și înțelegere, să accepte că sunt diferiți și că pot trăi în armonie pentru binele lor și al generațiilor viitoare, pentru binele României.
Există o vorbă în popor: “Fă-te frate cu dracul, până treci puntea!”. Din păcate, mulți au ales și încă aleg această abordare, calea mai scurtă, pentru obținerea unui rezultat anume.
Ați încercat și dumneavoastră, dar parcă ați abuzat de prea multe ori de această strategie, la fel cum abuzează mulți moderatori TV, jurnaliști, personalități publice și cetățeni simpli.
Este adevărat că partea urâtă a unei comunității se arată cel mai des în spațiul public, pentru că vinde bine. Între o bătaie în țigănie și un copil de 7 ani de etnie romă care vorbește două limbi străine și cântă deja la două instrumente – căci există -, alegi ce îți aduce beneficii, de orice fel, chiar dacă alegerea înseamnă promovarea răului.
Și dacă mulți aleg să prezinte prima
situație, atunci ar fi omenesc să privim mai atent la cauzele care duc la
producerea acestor scandaluri, nu doar la efectele lor, și să începem să
revigorăm ce pare a fi alterat. Chiar dacă pare aproape imposibil pentru azi, este,
cu siguranță, posibil pentru generațiile viitoare. E vorba de voința, de
bunăvoința noastră pentru a produce schimbări.
Domnule președinte, schimbarea poate începe de la dumneavoastră, încă puteți îndrepta răul făcut, încă puteți duce la îndeplinire planul pe care Dumnezeu l-a avut pentru dumneavoastră.
Mergeți printre oameni și ajutați-i să
treacă peste greutățile acestei crize. E suficient! Schimbarea poate începe de
la noi toți, trebuie doar să ne dorim, în ciuda tuturor incertitudinilor sau
greutăților care ne-ar împiedica să o facem.
Chiar dacă nu sunt optimist că se va schimba ceva de mâine, speranță, pentru anii care vin, încă am! În credința noastră strămoșească, Iisus ne spune că nimic nu va fi imposibil pentru cine crede. Eu cred.
Foto: EPA