ComenteazăDupă opt zile de la desemnarea lui Nicolae Ciucă drept candidat pentru funcția de premier, PNL nu a reușit să obțină sprijinul necesar pentru a garanta că săptămâna viitoare vom avea guvern. Dar lipsa sprijinului parlamentar nu-l împiedică pe Florin Cîțu să mărșăluiască triumfal prin fața camerelor de filmat și a cetățenilor României, explicând că, indiferent de ce crede toată lumea, guvernul Ciucă va fi votat în Parlament pentru că este un guvern bun, are un program de guvernare meseriaș și aduce soluțiile absolut necesare pentru rezolvarea problemelor pe care le întâmpină țara astăzi.
Te uiți la această defilare plină de siguranță și nu poți decât să speri că asiști la o farsă. De prost gust, dar o farsă elaborată, în timpul căreia partidele aflate momentan în opoziție joacă o scenetă care presupune să declare că nu vor vota guvernul minoritar al PNL-UDMR. Dar – speri că acesta este scenariul – în ziua votului ar urma să constatăm că politicienii doar s-au jucat cu noi și, responsabili fiind, au dat țării un guvern cu puteri depline, fie și doar pentru câteva luni, până mai ieșim din crize.
Cel puțin asta te face să crezi siguranța afișată de Florin Cîțu și semi-siguranța lui Nicolae Ciucă. Văzându-i cum stau fără să li se clintească un mușchi pe față, n-ai cum să nu te gândești că sigur-sigur au un as în mânecă, știu ei ceva ce scapă tuturor, au niște înțelegeri pe care ni le vor dezvălui doar în ziua votului din parlament.
Dar dacă nu este așa? Dacă acum, mai mult ca niciodată în cei aproape 32 de ani scurși de la revoluție, suntem în fața unui moment de nebunie sfidătoare?
Căci nu putem spune că ceea ce se întâmplă de la începutul lui septembrie ar putea fi acțiunile unor politicieni cu o sănătate mintală nealterată.
Ceea ce face Florin Cîțu, începând cu demiterea lui Stelian Ion și ruperea coaliție guvernamentale până la încăpățânarea acestor zile, în care încearcă din răsputeri ca guvernul Ciucă să nu fie validat în parlament, nu este decât un sfâșietor strigăt de ajutor adresat psihiatrilor. Răspunderea pe care și-a asumat-o în urmă cu un an, când a devenit premier, a fost prea mare, ceea ce i s-a întâmplat a fost prea mult.
Nici înainte de această ascensiune bruscă, Florin Cîțu nu era un monument de stabilitate, dar parcă mai putea spera. Acum, însă, omul este copleșit de tot ceea ce se întâmplă în jurul său și reacționează ca un animal rănit și hăituit în continuare de vânători nemiloși.
Ar trebui să simțim milă față de un om atât de greu încercat. Și probabil că asta am și simți, dacă nu ne-ar copleși un sentiment de revoltă neputincioasă.
Cartea pretinsei responsabilități, în fața dezastrului
În acest moment, Florin Cîțu joacă totul pe cartea unei pretinse responsabilități a clasei politice și unei unități în fața dezastrului. Din acest motiv, spune domnia sa, este obligatoriu ca guvernul Ciucă să fie votat de către toți politicienii responsabili, patrioți, cărora le pasă de țară. Ori, asta este una dintre cele mai nesănătoase pretenții pe care o poate avea cineva de al parlamentul României. Căci nu putem să ne folosim la nesfârșit de numărul copleșitor de bolnavi și de morți pentru a justifica absolut orice.
Tocmai într-un astfel de moment critic, o dovadă de responsabilitate este să reziști presiunilor meschine și isteriei colective și să nu permiți ca lucrurile să deraieze și mai tare. Nu există rațiune superioară care să poată obliga vreun om de bună credință să voteze un guvern în care un predicator neo-protestant să fie ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării. Nu poate fi invocat nici un interes național care să justifice prezența Alinei Gorghiu ca ministru al Justiției și nu există nicio justificare pentru ca economia României să încapă pe mâna lui Florin Roman sau ca ministerul Energiei să fie păstorit în continuare de același om, Virgil Popescu, care a asistat impasibil și neputincios la apariția și dezvoltarea crizei prețurilor la energie.
Guvernul Cîțu este acela care a provocat cea mai mare parte a problemelor actuale ale României și tot Florin Cîțu este cel care spune că programul de guvernare al viitorului guvern PNL-UDMR are soluțiile la aceste probleme. Din păcate, nu mai suntem în faza în care să ne putem încrede în niște vorbe și promisiuni vagi. Nu putem să luăm de bune vorbele cuva care trâmbița bunăstarea economică a României în timp ce, în realitate, economia se făcea țăndări.
Din mai și până astăzi, toată țara s-a învârtit în jurul unui singur om: Florin Cîțu. Pentru ca acesta să ajungă președinte al PNL s-a recurs la toate resursele statului. Banii publici au fost puși în slujba alegerilor interne din PNL. Instituțiile statului, de la cabinetul premierului până la Președinție, au fost mobilizate pentru a facilita ascensiunea politică a lui Florin Cîțu. Sistemul sanitar a fost abandonat pentru a da populației impresia că totul este bine. Iar omul a început să se creadă zeu, invincibil, intangibil, imbatabil.
Soluția: o alianță politică temporară
Și, totuși, în ciuda tuturor dovezilor că nu aceasta este soluția, România este lăsată în continuare pradă capriciilor lui Florin Cîțu. Tuturor li se cere responsabilitate, mai puțin pacientului principal, care este lăsat să zburde de parcă acțiunile sale ar fi inofensive. Nu sunt.
Oricât de deschiși am fi în fața științei, oricât am îmbrățișa noi teorii și tratamente, ar trebui, totuși, să recunoaștem: cocoloșirea lui Florin Cîțu a eșuat. Nici el nu s-a făcut bine, nici nouă nu ne este bine. Nu există justificare pentru a continua în același mod, dar, aparent, nu există nici o soluție pentru a ieși din această situație. Lucrurile pot continua așa la nesfârșit, fără a exista vreo instituție care să poată pune capăt acestei bătăi de joc. Iar dacă se poate funcționa așa timp de luni de zile, se poate funcționa așa până la alegerile din 2024.
Singurul care poate rezolva criza este Klaus Iohannis, cel care își poate lua în serios rolul de mediator și poate determina, constituțional, alcătuirea unei alianțe politice temporare, care să ofere României un guvern care să nu depindă de hachițele lui Florin Cîțu. Doar că, în acest moment, pare că a aștepta de la președintele României să acționeze rațional în cazul lui Florin Cîțu e ca și cum ai aștepta de la unul care se crede Napoleon să-l potolească pe unul care-i convins că e Superman.