După ce Rusia va pierde acest război absurd, Putin va trebui predat Tribunalului Penal Internațional

Vasile Ernu s-a născut în 1971, în URSS. Ai lui s-au tras din patru generații de evrei mesianici. Erau numiți, cu dispreț, „sectanți” de către conducătorii religioși dominanți și de către liderii comuniști din URSS, mai apoi și de populația majoritară din jur. „Israeliții mesianici” și-au întemeiat comunități și în Bugeacul Basarabiei, partea dintre Nistru, Marea Neagră și gurile Dunării. 

Vasile Ernu povestește, în cartea sa, „Sectanții”: „Am fost educați ca să trăim într-o comunitate mică, radicală și marginală, fiind considerați de toată lumea nebuni”. Inițial, străbunicul său fusese rascolnic. 

Satele acestor rascolnici semănau mai degrabă cu coloniile luteranilor germani. Ordine, disciplină, curățenie și lipsa totală a crâșmelor și a alcoolului, lucru de neimaginat în satele și comunitățile rusești, în care alcoolul era centrul universului

Vasile Ernu, „Sectanții”:

Cum rascolnicii erau numiți „evreii ruși” ai Imperiului, căsătoria cu o fată dintre „evreii mesianici” a venit mai ușor. Ambele comunități erau populate de „sectanți”, oameni la marginea societății, care refuzau asocierea cu Puterea. 

Evreii mesianici au trecut prin persecuții, Revoluția bolșevică, Marea foamete a anilor 30, stalinism, deportări, dar și-au păstrat religia, respingând aderarea la comunism. „Deviza noastră era Luptă lupta cea bună”, își amintește scriitorul.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

În articolul pentru cititorii Libertatea, Vasile Ernu povestește cum au decurs ultimele săptămâni pentru familia sa extinsă, urmașii „sectanților” de altădată. Astăzi răsfirați în Rusia, Ucraina, Germania, România, SUA și Moldova, „sectanții” au discutat conflictul dintre Rusia și Ucraina, care îi afectează și îi privește direct. Ca unii care s-au opus mereu „Cezarului”, cu pierderi de vieți, războiul pornit la adresa Ucrainei, precedat de discursul înspăimântător al lui Vladimir Putin și ordinele date armatei sale i-au tulburat. Dar scriitorul consideră că, dincolo de faptul că cei mici suferă acum și că Putin pare puternic, țarul de la Kremlin a făcut o uriașă eroare.

„Dumnezeu nu se află în Putere, ci în Dreptate”

Cel mai important cneaz al Rusiei, Aleksandr Nevski, are o teză politică fundamentală pe care liderii săi o uită: Dumnezeu nu se află în Putere, ci în Dreptate. Ca în filmul emblematic al anilor 90, „Fratele” (regia Balabanov), care are aceeași teză: Puterea se află în Dreptate, nu în bani și armă. Dreptatea este lege, este justiție.

Am discutat mai bine de 40 de ore continuu cu ruși, ucraineni, moldoveni, nemți, americani. Am de toți în familie. Familia extinsă. 

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Trăim acest conflict ca un conflict în interiorul familiei: ceea ce și este. Nu mai contează că ești conservator sau progresist, stânga sau dreapta, protestant sau pravoslavnic, bărbat sau femeie. Războiul este un malaxor care vrea sânge – omoară tot. Pledoaria noastră este pentru pace: cu orice mijloace.

Nu e un război periferic

Este un război în inima Occidentului. Este ca un război civil, chiar dacă pare la periferia lumii occidentale, dar el vizează direct esența valorilor acestui construct al politicii occidentale în care intră și Europa, și SUA, și Rusia, și Ucraina. 

Atacă o politică ce de ani buni se axează pe un contract social al prosperității și păcii, al legii și negocierii.

Interpretări sunt multiple. Însă sentimentul cel mai puternic al celor ce iubesc pacea este unul de vină, rușine, dar mai ales neputință. Neputința de a influența decizii – decizii atât de importante care pot arunca lumea în aer. Aceste decizii fundamentale se iau de niște oameni și grupuri care nu au legătură cu nimic din ceea ce te reprezintă. Decid „unii” care par din cu totul altă „specie”.

Mergem pe calea păcii: care conform lui Kant se bazează pe Dreptate – adică pe lege, instituții ale dreptului și negocierii diplomatice? Pacea ca o continuitate a politicii. Sau mergem pe calea Puterii, violenței: ca la Clausewitz – războiul ca o formă de politică dusă cu alte mijloace? A fost aleasă calea Războiului ca o înlocuire a politicii.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Marea problemă a cetățenilor: cum ieșim din logica războiului și cum influențăm extinderea teritoriului păcii, nu al războiului? 

Războiul a început joi dimineață. E 24 februarie 2022, iar ceea de ce ne temeam a venit: Dreptatea, rațiunea și diplomația au pierdut în fața Violenței.

Ospățul lui Belșațar sau povestea scrierii de pe zid 

În cartea lui Daniel, capitolul 5, există o poveste faimoasă: Ospățul lui Belșațar sau povestea scrierii de pe zid.  În timp ce Belșațar, un regent al Babilonului, fiul lui Nabonid, ultimul rege al Babilonului, ținea un mare ospăț bând din vasele furate din Templul lui Solomon, o mână apare și scrie pe zid: „Mene, mene, techel, ufarsin”. Belșațar se înspăimântă, cheamă înțelepții Imperiului să-i descifreze sensul. Nimeni nu reușește. Se găsește atunci un înțelept pe nume Daniel care vine și-i descifrează sensul. În traducere ar suna: Numărat, numărat, cântărit şi împărțit.

Ceea ce explică înțeleptul Daniel în limbajul de azi ar suna așa: Există o măsură și o lege a lucrurilor, a funcționării lumii, o măsură universală și valabilă pentru cei mari și pentru cei mici, pentru cei puternici și pentru cei slabi. 

Dacă încalci măsura și legile universal valabile pentru toți, sfârșitul este aproape. Mai devreme sau mai târziu, tu și lumea ta se vor dizolva: Agonia Imperiului. Belșațar a încălcat măsura, principiile și regulile universale elementare.

„În chiar acea noapte, Belșațar, regele babilonian, a fost omorât, iar Darius Medul a primit regatul”. 

Discursul lui Putin vestește faza de agonie a Imperiului

Primele discuții ample târzii despre dizolvarea Imperiului au apărut în viața mea după 1979, odată cu invazia în Afganistan. În familia mea, un frate a fost trimis în război fără voia lui – era o rană deschisă. Doi ani de zile războiul a fost prezent constant în familie. 

Se vorbea des despre Agonia Imperiului. Istoria Agoniei Imperiului din Est e veche: de la începutul secolului XX în varianta modernă. 

Ce este un Imperiu? Imperiile se bazează pe expansiune, cucerire, dominație, exploatare și colonialism. Toate sunt pe aceleași principii, chiar dacă au diverse haine, limbi și sisteme politice sau economice. Ele au perioada de expansiune, ascensiune, stagnare, declin și disoluție. Agonia este stadiul ultim.

Agonia este starea unui organism înaintea morții. Poate fi o stare prelungită – organismul se poate lupta în diverse forme pentru a-și păstra și conserva forma de viață. Ea trece de obicei prin șocuri, asfixieri, hemoragii. De multe ori prin stări violente. Agonia revendică violent o viață, o viață pe care a pierdut-o sau e pe cale să o piardă.

Discursul lui Putin se încadrează în acest revanșism și revizionism al Agoniei Imperiului. Revanșismul și revizionismul sunt aceste forme violente de refuz al unei realități. Cu toate că, medical, spun specialiștii, Agonia poate resuscita organismul spre încă puțină viață. Dar nu foarte mult. 

Vorbele care amenință că dărâmă lumea

Ce conține în esență discursul lui Putin? El are două idei centrale: revanșa și revizionismul. Un discurs profund conservator care propune, amenință și vrea să refacă un „corp politic” inexistent, de mult apus. 

Ce a spus, de fapt, Putin în discursul său de o violență rară, care va intra cu siguranță în istorie. De ce? Pentru că pune bazele unui posibil nou mare război care poate schimba lumea actuală din temelii.

Lenin este un străin, iar Stalin este omul nostru. Principiile lui Lenin au produs republica leninistă Ucraina. Vreți decomunizare?, întreabă el amenințător. Venim noi să o rezolvăm. Și urmează un șir lung de argumente pentru delegitimarea tânărului stat Ucraina. Chiar dacă o parte din argumente au un adevăr istoric, ele nu au o realitate politică. Pentru că ar însemna revizionism și revanșism: iar asta e logica veșnicului război. Pentru asta avem: Mene, mene, techel, ufarsin – legi universale pentru toți. Care trebuie respectate.

„De cine este condusă țara voastră? Țara este condusă de străini, de Ambasada SUA. Biserica Moscovei din Kiev este insultată și se vrea ruptă de cea a Moscovei. Mai nou, Ucraina își asamblează propria bombă atomică împotriva Rusiei sub supravegherea NATO”, susține el. Asta e, conform țarului, amenințarea supremă.

Mai mult, susține Putin: „Clinton nu ne-a permis să intrăm și noi în NATO. În concluzie: se poate vedea din tot ceea ce se întâmplă geopolitic că vor să ne atace și să ne șteargă de pe harta lumii. Prin urmare, ne revendicăm dreptul de a invada, de a nu respecta nicio lege. Pentru a vă subordona nouă, nu altora. Și sunt sigur că patrioții mă vor susține”. 

Aceasta este exact logica în care funcționează naționalismul de stat. În cazul dat, al unui stat care a fost imperiu. Revanșismul şi revizionismul sunt foarte riscante: pentru că anunță stadiul final al unui război mare, fără limite. 

Discursul lui Putin este un discurs care va trezi toți monștrii globali ai revanșismului și revizionismului. Vom lupta pentru pace până nu va mai rămâne piatră pe piatră și vom ajunge la Cain și Abel – întemeietorii mitici al acestor principii: războiul fratricid.

El a continuat să invoce armele și în discursul care a urmat.

Kremlinul rămâne fără timp

Care este logica puterii de la Kremlin? Cum gândește sistemul Putin situația. Avem doua variante: ori Rusia se culcă sub hegemonia SUA și atunci ea va fi dezmembrată în câteva republici, ori Rusia neutralizează NATO și atunci pune NATO în poziția de retragere, iar Europa capătă un rol de intermediar, de echilibru.

Pentru Kremlin e o luptă existențială istorică. Regimul Putin nu are timp la dispoziție și are puține oportunități – acum a simțit oportunitatea și atacă disperat. Lipsa timpului și a oportunităților devine și mai agresivă. 

Putin știe asta și mai știe că SUA au mult mai mult timp și mai multe instrumente de lucru. Putin se află în acest tip de Agonie – tragedia marilor puteri în agonie.

Rusia se va trezi singură, fără aliați

Am discutat mult cu prietenii din Est – mulți profesori universitari de prestigiu. Acest război, spun vocile păcii din Est, este cel mai irațional și distructiv război anunțat de mult timp încoace. Chiar dacă există multă nemulțumire, chiar dacă adversarii nu vor să negocieze: nimic nu justifică o intervenție militară. 

Cu orice preț, trebuie ocolit războiul: doar pentru un echilibru al puterii nu se justifică un război. 

Acest război nu poate fi câștigat de Rusia, pentru că încalcă flagrant toate regulile de bază. Și își distruge nu doar economia și societatea, ci întreaga poziție de putere de negociere: obnulenie (zic ei) – reducerea la zero a tot ceea ce ai acumulat. 

Rusia se va trezi singură, fără aliați, doar cu o armată demoralizată. Poporul nu susține un astfel de război.

Întrucât nu trăim sub un regim democratic, susțin intelectualii ruși, și, în plus, ultimele libertăți politice au fost ucise de dragul acestui război, nimeni nu ne întreabă dacă suntem împotrivă sau pentru. Războaiele sunt purtate de oficiali între ei, conform logicii oarecum mafiote a confruntărilor și prezentărilor reciproce. 

Revine naționalismul de antagonizare

Am reintrat în logica luptelor imperiale: Rusia-SUA. Este clar că există imperialismul obișnuit și antiimperialismul: alternanța imperialismelor. 

Acum revine puternic și naționalismul ca o degenerare a democrației, permițând elitei să înece oamenii în sânge fără a fi pedepsiți: ca în 1914. Pe acolo am mai fost.

În același timp, îmi spune un cunoscut profesor universitar, există o anumită atmosferă de polarizare, antagonism radical, în care a căzut victimă capacitatea de toleranță pentru poziția celuilalt și capacitatea de a negocia. Nu mai tolerăm pe nimeni, nu mai ascultăm opinia celuilalt. 

Aici se fac vinovate toate părțile: și Rusia, și Ucraina, și SUA, și UE. E atmosfera din întreaga lume: pe toate palierele. Ruptura imensă dintre putere și cetățeni e abisală. Iar Rusia este în trend, chiar avangarda genului.

Catastrofa care plutește în aer

Niciuna dintre părți nu dorește să facă compromisuri în ceea ce privește problema ucraineană. În special, situația ar fi salvată prin punerea în aplicare a principiului recunoașterii juridice internaționale a tuturor entităților implicate. 

Refuzul tuturor părților de a negocia ne poate arunca în marele război – e concluzia lor. Și suntem foarte aproape de asta. Catastrofa unui mare război plutește în aer. 

Războiul modern ca „operație” medicală

Problema războiului modern în epoca postcomunistă la nivel global: lipsa lui de minimă legitimitate. Îmi explică un faimos filosof al dreptului din Petersburg. După cum știți, Kant, Hegel, Nietzsche considerau războiul, deși contradictoriu, dar în general o instituție necesară, revigorantă a societății contemporane. Chiar și asta era îndoielnic. Totuși, o astfel de negativitate funcționează atunci când este înnobilată de necesități reale sau de retorici pasionale. 

Războiul modern se bazează însă pe activități ascunse semisubterane, obscure, minciuni constante și false probleme. 

Acesta nu este nici măcar un război, ci o „operație”, ceva medical și tehnic. Luptând în mare parte cu mercenari pentru niște cauze abstracte, fumigene care ascund alte interese. 

Prin urmare, perioadele de război dau naștere la o profundă demoralizare a societății: violența negată, dar practicată de stat ia forma criminalității cotidiene și sociale. 

Războiul unește cinismul liderilor cu voința populară

Mulți se întreabă vinovați și neputincioși: ce fac eu dacă țara mea devine agresoare? Cum opresc războiul?

Știm că nu avem puterea de a găsi o soluție: ea se află în altă parte. Au existat Acordurile de la Helsinki și am crezut cu toți că „istoria s-a sfârșit” și nu vom mai vedea războaie revizioniste. Că nu vom mai vedea încălcările tratatelor internaționale: dar am avut Golf, Afganistan, Irak, Libia, Yemen, Balcani, Georgia, Crimeea. Oare cine a pornit? Încet-încet, toată ordinea asta globală a fost aruncată în aer și toate tratatele au devenit niște hârtii fără valoare pentru Imperiile noi și vechi sau diverse puteri care au preluat modelul. Poate e timpul unui Helsinki 2? O renegociere a unor reguli și principii care să pună baza unei noi păci?

Dar ce putem face noi, cei fără putere? Știm cu fermitate că orice formă de imperialism și colonialism trebuie condamnată. Indiferent de cine sunt făcute, fără dublă măsură.  

Logica războiului e perversă: tinde să unifice dorințele cinice ale puterii cu voința populară. Un soi de isterie generală.

Există cei care se sustrag: nu pot să mă simt vinovat și rușinat de decizia unei puteri care nu mă reprezintă? Dar această poziție te scutește de vinovăție – nu ești vinovat direct pentru războiul țării tale – dar nu te scutește de obligație. Aceasta e dilema dureroasă.

Puterea se află în Dreptate

Mai există calea protestului: lupta pentru pace, lupta antirăzboi. Dar și el și-a arătat limitele de atâtea ori chiar în Occident. Protestele față de războiul din Golf care aveau la bază „false motive” nu au stopat războiul. Dar aceste proteste sunt necesare – ele au o funcție pe termen mediu și lung.

A spune adevărul, a lupta pentru dreptate înseamnă nu numai a contracara propaganda, ci și a sublinia motivele din spatele conflictului militar: cum stăm cu bugetele militare, cum stăm cu redistribuirea piețelor, a proprietății, cum e cu dorința de a stabili un control complet asupra puterii și resurselor, cum stăm cu rupturile dintre elita parvenită și cetățenii păturilor de jos? 

În numele cui ducem războaie? În urmă cu exact o sută de ani, un astfel de mesaj, care părea radical, utopic și naiv, putea schimba, în sfârșit, lumea.

Puterea se află în Dreptate – Dumnezeul politic se află în Dreptate, nu în Putere. Iar Putin și cei care îl înconjoară și încurajează au ales violența și vor fi pedepsiți.

Urmărește-ne pe Google News