ComenteazăUPDATE: Libertatea este un ziar în care oamenii au dreptul să fie în dezacord unii cu alții, o redacție care cultivă perspective diferite și admite atunci când greșește. Suma reală alocată hranei unei persoane private de libertate este între 3,76 și 7,11 lei! Articolul la care se face referire în paragraful de mai jos a fost corectat.
___________________
De ce mi se par periculoase acest gen de comparații ”Un bolnav de coronavirus din Constanța primește hrană de 16 lei pe zi, de două ori mai puțin decât un deținut”?
Deținuții nu sunt mai puțin oameni, iar o pedeapsă privativă de libertate nu trebuie să fie sinonimă cu încălcarea drepturilor omului. Chiar și așa, România este printre fruntașele UE în ceea ce privește procesele trimise la CEDO, pentru condițiile mizere în care trăiesc cei peste 20.000 de deținuți.
Majoritatea deținuților provin din cele mai vulnerabile categorii sociale, pentru că lipsă de educație plus sărăcia împing oamenii să comită infracțiuni, de multe ori, pentru a supraviețui.
Deținutul român are, în medie, 34 de ani, își petrece puțin peste trei ani în închisoare, iar în detenție stă înghesuit. Din 100 de deținuți, cinci sunt femei, arată un studiu.
O țară care nu iartă și asta se vede, din păcate, și în criza care abia a început
În România cazierul devine ceva tatuat în carnea celor care îl au și este extrem de greu ca aceștia să își găsească un loc de muncă. Suntem o țară care judecă și nu știe să înțeleagă sau să ierte.
Ne găsim la începutul unei mari încercări: ce vom face, vom căuta țapi ispășitori la îndemână dacă va crește și la noi numărul de morți?
Comentariile pe care le-am văzut la articole despre persoanele aflate în penitenciar arată cum o bună parte dintre noi ar fi de acord cu reintroducerea pedepsei capitale. Acolo suntem.
A decide că un om trebuie pedepsit definitiv înseamnă a-i refuza orice altă posibilitate de a repara faptele sale … Acest drept de a trăi, care coincide cu oportunitatea de a-și repara faptele, este dreptul natural al fiecărui om, chiar și a celui mai rău.
Albert Camus, în “Reflecții asupra ghilotinării” :
Pandemia îi afectează și pe deținuți. Săptămâna asta, la Penitenciarul Satu Mare au murit trei deținuți, după ce și-au incendiat camera de detenție, în semn de protest pentru că pandemia a mai pus niște gratii între ei și familile lor, iar vizitele nu mai sunt permise.
Acum șapte ani, în timp ce făceam un masterat de asistență socială în spațiul justiției, am intrat pentru prima dată într-un penitenciar, să fac practică. Am găsit niște oameni aplecați de umeri, conștienți că au greșit și și-au anulat astfel viitorul, care îmi vorbeau cu “doamna” mie, unei tinere de 23 de ani, și se descriau ca fiind “cuminți”.
Am găsit oameni care mi-au spus că nu își amintesc care e ultima dată când cineva i-a privit fără frică și i-a întrebat ce fac.
Am găsit oameni care nu au avut curajul să le spună familiilor lor că sunt la închisoare și le mint că sunt la muncă în străinătate.
Am găsit oameni care învățau la peste 40 de ani să scrie și să citească.
Am găsit oameni.
Din experiența mea ca jurnalistă la fața locului vă pot spune că această sumă de bani prea des invocată în presa românească, după gratii se transformă într-un ceaun cu potroace.
Opinia publică îi condamnă și discriminează pe deținuți, când adevărata problema e întregul sistem penal, nu e ce mănâncă niște oameni închiși, ci că o dată ajuns la pușcărie cam asta îți devine prezent și viitor.
Aproape 50% dintre tinerii care ajung în pușcărie recidivează în viața de adult, arată statisticile. Asta arată că ceva se scurtcircuitează între ce scrie în lege și ce se întâmplă în realitate, după gratii.
Recidiva unui om e problema lui. Recidiva a sute de mii de oameni e și o problemă a societății, a sistemului juridic și penitenciar. Ne arată că facem ceva greșit
Ce se întâmplă în penitenciar încalcă însuși scopul pedepselor privative de libertate, așa cum e statuat în lege:
- Executarea pedepselor privative de libertate are drept scop prevenirea săvârșirii altor infracțiuni și asistarea deținuților, în vederea reintegrării lor sociale.
- Executarea pedepselor privative de libertate se face în condiții care să asigure respectul demnității umane.
De asemenea, în lipsa unori instituții abilitate pentru a lua deținuții de la poarta penitenciarului și a-i ajuta să se reintegreze în societate, avem de-a face cu un al doilea scurtcircuit.
Iar, privind în urmă, acum stăm mai bine decât acum 5, 10 sau 15 ani.
Închei cu un breaking news, că asta e ceea ce prinde la public, în fuga după senzațional, care ne știrbește din umanitate cu fiecare click. Iată – Și deținuții sunt bolnavi! Cum rămâne cu cei din spitalele penitenciare, unde hepatita C și HIV sunt la ele acasă? Și nu numai.
Rata deceselor înregistrate la 10.000 de deținuți este mare în închisorile din România, în comparație cu alte închisori europene, arată un studiu.
În același timp, sunt total de acord că ce se întâmplă în spital e groaznic (și) la nivel de meniu. Dar de ce comparația asta cu deținuții, care, scuze, îmi sună ca și cum ei merită mai puțin. Nu! Instituțiile statului sunt obligate să ofere condiții de trai tuturor celor care se află în custodia lor.