ComenteazăEste halucinant cum în ziua de azi mai există încă magistrați care manifestă, în spațiul public, dubii sau dileme privind dosarele cu minore în care bietele victime cer să li se facă dreptate și să fie condamnați abuzatorii. A consimțit victima raportul sexual sau nu l-a consimțit?, iată marea dilema juridică românească a secolului XXI care se discută în Consiliul Superior al Magistraturii.
În ce glob de sticlă să fi trăit, câtă lipsă de experiență de viață, câtă lipsă de empatie să ai, încât să întreții în spațiul public, așa cum a procedat procurorul general al României, Gabriela Scutea, o paradigmă de gândire juridică absolut nocivă pentru victimele violențelor și abuzurilor sexuale.
Suntem o țară în care victima unui abuz își trăiește trauma până la moarte, pentru că în mentalul colectiv, tot ea se face vinovată de abuzul la care a fost supusă. Cum crede d-na Scutea că o fetiță de 13 ani își poate da acordul pentru a avea relații intime „soldate cu naștere sau alte forme de procreare”?
O fetiță de 13 ani, într-o perioadă atât de fragilă emoțional cum este pubertatea, nu are mecanismele psihologice necesare pentru a se putea apăra în fața unui agresor.
Dacă nu vorbim de un viol de conjunctură, nepremediat, ci de abuz sistematic asupra victimei, așa cum se întâmplă în marea majoritatea a cazurilor, abuzatorul sexual apelează la un întreg angrenaj psihologic pentru a-și paraliza de frică victima și a o face să „accepte” experiențele sexuale ale acestuia.
În literatura de specialitate, tiparul comportamental al agresorului este explicat milimetric, totul este să ai bună credința să citești și să înveți despre capcanele pe care i le întinde victimei. Mai întâi, agresorul are tactici de seducție, încearcă să intre pe sub pielea victimei, să-i câștige încrederea pentru a ajunge cu ea într-un loc intim, apoi încep șantajele și formele de intimidare în fața cărora victima cedează. Cedează nu pentru că „își dă acordul”, cum gândesc unii magistrați și milițieni de secol XIX, ci pentru că îi este frică de el.
Frica, cel mai atavic sentiment al speciei umane, explodează prin toate venișoarele corpului ei mic de copilă, o paralizează și îi blochează acțiunile, îi blochează curajul de a cere ajutorul familiei și autorităților, de teama răzbunării agresorului.
Când magistrați și milițieni pun la îndoială abuzul asupra victimei și îi induc un sentiment de culpă, victima, și așa buimăcită psihologic cum este pentru ceea ce i se întâmplă, niciodată nu va mai găsi curaj pentru a sparge cercul vicios al agresorului.
Iar asta este tot ce își dorește agresorul, victima să tacă și să îndure până ajunge la sindrom Stockholm, să creadă în atotputernicia lui, el, singurul dumnezeu al victimei cu putere de decizie de viață și moarte asupra ei, în fața căruia inclusiv instituțiile de forță se arată neputincioase.
Pentru a găsi curajul de a-i denunța pe agresori, e obligatoriu ca autoritățile române să lanseze campanii pentru a le transmite victimelor că sunt de partea lor, pentru a le proteja și a le susține în a-și face dreptate. Pentru asta îi plătim, nu să dezvolte false dileme etice potrivit cărora minorele ar putea avea partea lor de vină. Acest tip de dileme nu mai au ce căuta în spațiul public.
Procurorul general al României, Gabriela Scutea, este datoare să își ceară imediat scuze pentru exprimările nefericite pe care le-a avut în ședința CSM. Nu, nu are de ce să mai ceară transcriptul, așa cum a declarat pentru Libertatea.
Când social media și presa explodează, iar majoritatea oamenilor înțeleg în aceeași notă mesajul tău, e cazul să retractezi. Asta dacă ai puțină umanitate în tine și dorești să descurajezi, prin funcția pe care vremelnic o ocupi, comportamentul deviant infracțional al violatorilor.
P.S. Știrea seacă a zilei de ieri: O fată de 17 ani din Mehedinți a fost incendiată în propria casă de un bărbat de 45 de ani, eliberat condiționat după ce a omorât 5 oameni. Fata depusese plângere la poliție pentru viol și agresiune cu câteva zile înainte. Da, dilemele juridice care incriminează indirect victima la asta duc.