ComenteazăAu curs și vor mai curge multe lacrimi din ochii copiilor săraci care așteaptă cu atâta speranță ca, într-o zi, cineva să își arunce privirea și către ei. Cresc în case de chirpici, la lumina lumânării, nailonul le e fereastră și bucăți de plastic sau lemn le sunt acoperiș, dorm trei sau patru într-un pat vechi, șubred și împart o bucată de pâine, atunci când o au, cu multă dragoste, între frați. Sunt mulți și sunt ai României!
România are 1,7 milioane de copii sărăci și supuși riscului de excluziune socială, conform datelor Eurostat, iar unul din trei copii merge flămând la culcare.
Criza ne-a lovit pe toți, dar pe ei i-a lovit cel mai tare. Cea mai mare luptă e cu foame și de multe ori o pierd. Dacă îi întrebi ce au mâncat azi, își pun fața în palme și, rușinați, încep să plângă.
Singura șansă pe care înaintașii noștri și noi, cei responsabili, ne străduim să o implementăm este știința de carte, transmisă prin școală.
Acum, tocmai celor mai năpăstuiți și nevinovați cetățeni li s-a luat această oportunitate a școlii. În astfel de vremuri, multor copii săraci le e și mai greu, pentru că școala, acolo unde ajungeau pe jos, după kilometri prin noroaie sau nămeți, unde învățau să privească viața din alt unghi, cu optimism, e închisă. Dacă le spui să treacă pe online, se uită ciudat tare, căci tabletă sau laptop nu sunt cuvinte pe care le cunosc.
Ei își fac lecțiile la lumânare, într-o cameră sărăcăcioasă dintr-o casă insalubră și sunt condamnați la analfabetism și la trecut prin absența/ștergerea viitorului.
Lucrurile trebuie să se schimbe radical, dar fără culpabilizarea acelora fără nicio vină, fără condamnarea familiilor cu mulți copii care părăsesc școala timpuriu pentru a supraviețui, fără să-i facem să-și renege rădăcinile sau să le ironizăm lipsurile vestimentare, materiale.
Revenim, deci, la educație, un drept și o obligație. Revenim la liderii noștri și responsabilitatea lor pentru o Românie mai bună. Liderii noștri fac tot ce pot să lupte cu pandemia și să ieșim victorioși.
Apreciez perseverența acestora de a ne comunica dorința domniilor sale pentru o țară prosperă, mai bună, în special pentru cei care suferă și sunt convins că vor și pot face mai mult și pentru copiii săraci ai României, mai ales în vremuri nesigure.
Mulți dintre noi avem posibilitatea să asigurăm copiilor noștri condițiile necesare învățatului online și pentru că școala făcută la timpul potrivit ne-a oferit această posibilitate.
Dar ce se întâmplă cu micuții ai căror părinți nu le pot asigura aceste condiții, cum ar fi curentul electric, conexiunea la internet, un laptop sau o tabletă? Ce se întâmplă cu elevii care, din martie și până acum, au avut parte doar de frânturi de lecții sau de nimic?
Dumneavoastră, liderii noștri, sunteți cei care trebuie să dea speranță acestor copii și implicit unui popor deja îngenuncheat. Dumneavoastră aveți responsabilitatea să ne încurajați să trecem peste tot răul zilelor noastre.
Dumneavoastră sunteți cei care știți și care trebuie să ne arătați calea de urmat, drumul către izbândă, cu credință în Dumnezeu și plini de bunătate, pentru că exact în mijlocul nenorocirilor apare și oportunitatea de a fi mai buni.
Liderii puternici nu sunt cei care conduc o țară în vremuri bune, sunt cei care apar exact când țara are mai mare nevoie de ei, în zile precum cele pe care le trăim acum.
Crizele vin la pachet cu schimbări pe care, în vremuri normale, nu le-am fi făcut deloc.
Liderii trebuie să facă lucruri bune când situația devine alarmantă, nesigură. Asta e cheia, nu trebuie să fim răi când lucrurile merg prost. De altfel, experiența negativă a crizei și răspunsurile dumneavoastră vă definesc caracterul și cine sunteți cu adevărat!
Avem lideri care se zbat să găsească și cele mai bune soluții și lideri care cultivă subtil ura, negaționismul, disprețul, ignorând valorile morale, etern umane, printre care omenia, cinstea și credința într-un ideal. Liderii adevărați nu au timp să se plângă și să conducă în același timp. Ei conduc!
Ideal ar fi ca toți să se înhame la condus, indiferent de doctrina politică și de cine se află la putere. În fața răului, liderii buni își dau mâna. Nu ați fost aleși de noi pentru că ați avut dreptul să câștigați, ci pentru că vi s-a oferit această oportunitate.
Nu e de ajuns doar să fiți optimiști, e nevoie de mult curaj să începeți să dați speranță, vorbind oamenilor omenește, nu imperativ. Oamenii vă vor urma mai mult, dacă vor simți că le vorbiți din suflet, sincer și clar, smerit, de pe aceeași poziție.
Unul dintre cele mai de preț bunuri pe care un lider îl poate oferi oamenilor este autenticitatea sa. Spuneți adevărul, puneți oamenii pe primul loc, fiți aproape de ei, chiar dacă nu aveți toate răspunsurile, e în ordine, nimeni nu are toate răspunsurile. De fapt, e dezgustător să vezi un lider care pretinde că știe tot.
Liderii buni conduc prin exemplul personal. Cei mai buni lideri se controlează pe ei înșiși, se conduc pe ei înșiși, înainte să îi conducă pe ceilalți. Asta face un lider autentic. E ușor să spuneți oamenilor ce trebuie să facă, dar cea mai mare provocare e ca liderul bun să facă ce spune altora că trebuie să facă.
Din păcate, chiar și o mică abatere de la această autenticitate, și au fost destule în ultima vreme, poate trăda încrederea oamenilor în dumneavoastră și, în consecință, poate alimenta negaționismul unor teribiliști și nerespectarea măsurilor care ne pot scăpa de boală.
Perspectiva dumneavoastră e cea care ne va da mai multă speranță, siguranță și încurajare și sper să nu aveți altă agendă în afară de cea pentru oameni. Și chiar dacă aveți, puneți oamenii pe primul loc, nu locul dumneavoastră înaintea oamenilor. Nu instrumentalizați această criză pentru un avantaj personal.
Dumnezeu vede și știe tot, iar tot ce faceți, bun sau rău, se va întoarce, într-o zi, înzecit. Alegeți să fiți mai buni, promovați oameni de calitate, pregătiți, în funcții publice. Limitați-vă ieșirile nervoase și ironice reciproce, ele nu vă fac cinste.
Alegeți să fiți mai buni, mai ales pentru copiii de vârsta copiilor dumneavoastră, copii care se zbat în sărăcie, care nu au acces egal la educație în aceste zile. Mergeți să îi cunoașteți, să îi sprijiniți, au nevoie de dumneavoastră! Mulțumiți-I Domnului pentru binele pe care îl trăiți și dați din el și copiilor săraci, căci doar atât va rămâne în urma dumneavoastră.
Sensul împlinirii complete nu stă în mașina de lux sau în contul baban din bancă, ci în sentimentul plăcut pe care îl puteți trăi atunci când ajutați oamenii fără să cereți nimic în schimb.
Tare mult mi-aș dori să fiți mândri de ce lăsați în urmă pentru cei care cred în domniile voastre.
Este cazul să reveniți la interesul comun, adică supraviețuirea și dezvoltarea, ca națiune, tocmai prin grija față de copiii noștri. Doamne ajută!
“Cel înțelept va înțelege”, Ioan Budai-Deleanu.