Ciucă, Ciolacu, Iohannis și alții ca ei nu au mai avut, de fapt, confruntări serioase cu ceea ce se cheamă „popor” și, mai ales, solidaritate populară. Simulacre de „popor” au mai fost prin stradă, facțiuni în fond puternic ideologizate care pretindeau că reprezintă țara. 

Acum însă e vorba de unul dintre cei mai mari angajatori, Ministerul Educației, care e-n criză serioasă, și toți rentierii politici sau mediatici ai ultimului deceniu se uită buimaci unul la altul: a, adică elevii chiar stau acasă, adică profesorii ăia sărăcani chiar nu mai vor să mai predea? Păi da, bine ați venit în lumea oamenilor mari.

Cel mai politic protest e cel prin care forțezi angajatorul să plătească. Am crescut o generație de politicieni care nu s-au confruntat cu asta. Nu i-a stresat mai nimeni. Nu știu ce e aia grevă generală. 

Cea mai mare frică: dacă se iau și alții după profesori?

S-au obișnuit cu o Românie de angajați supuși, care lucrează oricât în regim de semisclavi. La capitolul bugetari, s-au mai păstrat drepturi, la privat am încurajat practic patronii să calce tot în picioare.

Și aici vine cea mai mare frică. Au spus-o încă din prima zi de grevă. Dacă se iau și alții după voi?  Păi asta vă și doresc! Să învățați și voi politică! Politică înseamnă că unii te bagă în Parlament și Guvern să-i reprezinți, adică să le obții bani și drepturi, nu să iei tu comisioane de lobby și excursii frumoase, să găsești joburi pentru nepoți etc.

Frica lor mare e speranța mea mare: greve generale în mai multe sectoare. Ba chiar încurajarea unor proteste masive și în ce privește salariul minim. Tot ce înseamnă salariu minim trebuie mărit urgent și consistent. 

Adică inversul decât ce au făcut ei: solidaritate părinți-profesori, nu instigare la ură, că atât îi duce mintea pe comunicatorii Guvernului Ciucă.

În CFR s-a anunțat ceva, în Sănătate s-a anunțat ceva. Dar problema e una de nivel național. Sau de „interes național”, cum îi place lui Iohannis. 

Suntem o țară care s-a hrănit decenii din muncă prost plătită și din lipsă de drepturi. E momentul pentru solidarizări transprofesionale. M-am cam săturat de sloganul „să-și vadă fiecare de pătrățica lui”. 

Angajatorii de orice fel trebuie să primească un singur semnal clar: dezvoltarea României nu mai poate fi făcută din stoarcerea sărăciei la maximum.

De unde să găsiți bani? De pildă, taxați-i pe marii speculanți imobiliari

Banii se redistribuie. Nu s-a văzut decât foarte rar patron care să spună „vai, dar am strâns prea multe milioane, ia să mai împart la angajați ca să nu-i pierd!”. Așa acționează și statul nostru, ca un patron de semisclavi: nu perfecționăm ANAF, nu colectăm de la ăia mari, îi înnebunim tot pe ăia mici. 

Statul nu va strânge niciodată bani mulți pentru ca apoi să ne spună „haideți să vă dăm și vouă”. Politica funcționează invers: noi vă forțăm să ne faceți dreptate socială cu măriri, iar voi vă bateți capul să găsiți bani!

De unde? Oho, este de unde. E indecent să nu taxezi serios venituri de la stat (pensii, salarii, rente, ce-or fi) care depășesc 1.500-2.000 de euro. 

Apoi, e indecent ce taxe mici pe proprietăți avem într-o țară în care Clujul, Bucureștiul au ajuns doar niște grajduri de speculă imobiliară. De la două apartamente în sus, bagă taxe, nene. 

Bunăstarea e singura armă contra extremei drepte

În agricultură e plin de fermieri inocenți, probabil și de aia e plin de evaziune și zboară de colo-colo vapoare cu cereale și animale, cu miliardari din umbră foarte mulțumiți că nu-s deranjați. Puneți mâna și asumați-vă că reprezentați un stat. Un stat serios taxează just și de acolo de unde trebuie.

Pentru ăia care nu mai pot de spaima extremei drepte, am un singur cuvânt: nu e adevărat că trebuie să votăm ciolaci și ciuci ca să scăpăm de extrema dreaptă. Trebuie să începem o „Epocă a redistribuirii” și vă garantez că nu vine nicio extremă dreaptă. 

Extrema dreaptă se naște din mentalitatea de sclav pe care le-ați imprimat-o angajaților. O perioadă în care singura preocupare să fie redistribuirea, asta e singura salvare, altfel, da, vom aveam instabilitate politică.

Putinism înseamnă să descurajezi oamenii să-și ceară drepturile

Iar pentru Cristian Pârvulescu, Prelipceanu și alte figuri trăncănitoare care se afișează la Digi sub deviza „dacă faci grevă, ești putinist, pentru că destabilizezi țara”, nu am decât un mesaj: putinism înseamnă să descurajezi orice încercare de protest, de justiție socială, populară, adică fix ce faceți voi zilele astea!

Avem politicieni care nu știu să facă politică, nu i-am educat să le fie frică de noi. Asta au început profesorii să predea începând de pe 22 noiembrie. Ăsta e civism, nu glume proaste cu sprijin de prin servicii. 

Vouchere egal „hai să mai dăm ceva firmelor prietene”

Când aud cuvântul grevă, trebuie să se gândească la soluții, asta e democrație. Se vede din propunerile lor cum gândesc: vouchere! 

M-au înnebunit cu voucherele, și în al 13-lea ceas, singura preocupare pare să fie să mai acorde vreunui client o afacere cu vouchere. PNL-PSD par firme de lobby.

Va începe etapa urâtă a grevei. Mulți oameni uită că aceasta e o suspendare voluntară a contractului. Unii bani sunt acoperiți de sindicat, alte zile vor rămâne neplătite. Două săptămâni de grevă înseamnă asumarea unor salarii mai mici pentru protest și multe alte neajunsuri (pentru oameni cu examene, cu inspecții, aflați înainte de pensie etc.).

Până la urmă, cei care vor eficiență și rentabilitate sunt greviștii

Însă mi se pare încurajator faptul că tocmai dinspre învățământ vine această lecție a solidarității. Lecția este pentru politicienii care credeau că democrația e atunci când se adună unii de la SRI, DNA, MApN, SPP să taie porcul și să cânte împreună. 

Democrație înseamnă să iei o parte consistentă dintr-un PIB care tot crește și să-l redistribui echitabil. Ăsta nu e „socialism”, cum se vântură disprețuitor, nu e nici lipsă de eficiență, ci, dimpotrivă: este încurajarea unei eficiențe și a unei economii cu adevărat rentabile, pe termen lung. 

Așa că închei cu un apel către părinți: nu aveți de ce să ne disprețuiți, considerați această grevă o pauză de meditații gratis pentru adulți, e momentul să mutăm atenția dinspre angajator spre angajat. Iar efortul e abia la început, va fi uriaș. Este și singura modalitate de a începe un proiect normal pentru țara asta: o țară din care să nu mai vrei să pleci. 

 
 

Urmărește-ne pe Google News