Deja Am Căzut în Capcană Ca Proștii. Despre Conflictul Profesori-părinți Pe Testele Anti-COVID

Se fac primele testări în masă ale elevilor. Trebuie recoltată salivă, iar testul ne arată dacă există posibilitatea de infectare. Nu e un rezultat sigur. Dacă apar două linii din testul cu salivă, trebuie și un PCR. S-au distribuit tutoriale, cu ministrul Rafila, cu ministrul Cîmpeanu pe post de asistent de producție, cu un elev care scuipă în recipient. Totul pare simplu.

Nu e simplu. Însă înainte de a vă înșira argumentele profesorului (sunt profesor de română la o școală din Vrancea), trebuie să știți că am fost de la bun început voluntar pentru testarea în școli. Nu am fost de acord cu sindicatul din care fac parte, n-am vrut să refuz din start un gest de solidaritate. Însă. În loc să chirăim aiurea ca sindicaliști și ca părinți, ar fi trebuit să punem condiții: buget separat pentru angajarea unor ajutoare în executarea testului, evaluarea corectă a timpului și câte altele. Textul meu a fost publicat tot aici.

Timpul!

Ni se tot spune că timpul e de 5-10 minute și că se rezolvă repede. Să fim serioși. Nu ai cum să rezolvi totul nici în 15 minute, doar un profesor și zeci de elevi.

Oricât de în control ai fi în clasa ta, nu predai unor roboței, ci unor pui de om, fiecare cu gradul lui de agitație, de neatenție etc. M-aș mira să fi reușit să recoltez și să fac toate testele pe parcursul unei ore.

Cred că, cel puțin la început, ar fi trebuit sacrificate zile întregi de școală. Practic testam și plecam acasă, că s-a terminat programul. Așa că trebuie să ne mai și hotărâm, dragi părinți: facem totuși și niște ore de învățare la școală? Sau tot fragmentăm actul învățării până ajungem în testele PISA la nivelul „cei mai proști din galaxie”.

Ce e gratuit, de fapt?

Guvernul a cumpărat testele. Testele sunt gratuite. E mare lucru, așa cum e mare lucru că avem vaccin gratuit. Nu sunt ironic, atenție! Există un mare „DAR”. Testul nu e relevant fără un PCR ulterior, în cazul în care copilul e testat pozitiv. Pe ce bani faci PCR-ul? Cel mai probabil, pe banii părinților. Pentru că sunatul la DSP în perioada asta este pierdere de timp, după cum știm. Deci nu doar responsabilitatea a fost pasată oficial, ci și noi costuri.

Dar dacă părinții ascund?

M-au omorât anumiți ziariști cu întrebarea asta. Că se poate ascunde, falsifica testul, vai, ce ne facem! Da, se poate falsifica. Se poate ascunde rezultatul și pentru că n-ai bani de PCR. Multe sunt posibile. Da, ține de cât de responsabili suntem.

Vreți să trimitem poliția în casele oamenilor sau în școli ca să verificăm saliva? Să ne obișnuim cu conformarea voluntară.

Avem prea mulți înțelepți care hodoronc-tronc bănuiesc pe toată lumea de rele intenții.

De ce se plâng părinții?

Se plâng că majoritatea școlilor au pasat responsabilitatea înspre părinți. E și nu e adevărat. Dacă am fi raționali, am observa în primul rând că un stat depășit de situație, care în ultimul an a fost mai preocupat să ascundă și să tot „relocheze” morții de COVID, decât să lupte cu boala, a găsit soluția să mute războiul. Frontul profesori-părinți e de foarte mult timp deschis. Mai trebuia ceva benzină aruncată pe foc.

Suntem zero cu empatia. Așa cum corpul profesoral a preferat să spună nu testării în școli, în loc să ceară condiții propice și să încerce să ajute, unii părinți urlă acum perfect aiurea că au fost părăsiți de stat.

Păi n-am auzit toată ziua bună ziua că nu există încredere în stat? Că „mă descurc”? Să mai amintesc că unii refuză și testarea propriu-zisă? Nu mai zic de vaccinări și alte alea! Măcar așa ești în control, tu cu copilul tău, afli în 15 minute dacă are ceva sau nu. Ai fi preferat un întreg tămbălău, sunat de la școală pe la 9 dimineața sau 1 după-amiaza, „vino de la serviciu să-ți iei copilul!”? Nu cred.

De ce să urlăm aiurea părinți la profesori în loc să punem presiune pe guvern și să cerem mai mult personal cu oarece calificare medicală mai aproape de școală? De ce să nu cerem PCR gratuit atunci când un copil descoperă că e suspect de COVID? Pentru că e mai comod să urli aiurea în general decât să ceri lucruri concrete. E valabil și pentru sindicatele profesorilor și pentru părinți.

Dragi părinți, păi să vorbim!

Sunteți prea mulți specialiști în educație. Mai răriți-vă. Voi știți din start că profesorul o arde aiurea la școală, că e plătit ‘geaba, că nu are grijă de copii, că face meditații în particular etc. Reevaluați-vă pretențiile și propria contribuție la educația copilului.

De prea multe ori, ne luptăm într-o oră de română, de exemplu, cu cele 5 ore de TikTok de acasă, petrecute la sânul cald al familiei.

Cam frecvente sunt și cazurile în care vrem să și citească al nostru copil, să fie bine alfabetizat, dar noi acasă n-am mai citit nimic de la „Capra cu trei iezi”.

Ne-am obișnuit să aruncăm responsabilități multe pe școală, și să nu mai vedem câte responsabilități de părinte au dispărut. Asta în timp ce a fost preamărită „familia tradițională” (aia în care băgăm grătare, excursii, rețele sociale și „ne râdem” la reality-show-ul la modă – lasă că repară profesorul la clasă distracțiile noastre!).

Între timp ce s-au ridicat detașamente de „părinți științifici” care luptă activ împotriva oricărei forme de colaborare cu statul sau oricărei forme de solidaritate în general, împotriva vaccinării, testării. Deviza: „numai eu știu să am grijă de copilul meu”. La asta răspund simplu: ba nu.

Am multe, poate mai dure, de spus despre profesori. Dar astăzi am văzut că se poartă prea mult văicăreala inutilă că au ajuns părinții să ajute și ei puțin, îngrijindu-și propriul copil, în marea bătălie cu COVID. Sunt gata să mă cert. Dar considerați aceste rânduri un îndemn la revenire în simțiri.

Mai ales că sunt primul să fiu solidar cu adevărata problemă: trebuie să munciți nonstop ca să le oferiți copiilor voștri o viață normală, aveți sute de probleme pe cap, nu mai e loc nici măcar de o sarcină banală. Propun să ne și spunem lucruri în față mai des și să ne reglăm împreună. Dar propun să nu mai oferim dezbateri fără sens despre un mare nimic.