28 comentarii- Când Michael Ringier a vorbit despre „seriozitate jurnalistică” și „integritate”, a dat trei exemple: Blick (Elveția), Libertatea (România) și Onet (Polonia).
- De față erau Dan Duca, redactor-șef Libertatea, și Iulia Roșu, redactor-șef adjunct Libertatea. Peste trei luni, Iulia Roșu și alți doi editori au fost concediați. Iar CEO-ul Ringier din România a anunțat că Ringier a decis plecarea a 20% dintre jurnaliștii redacției Libertatea.
- Miercuri, 6 decembrie, când m-au concediat, a avut loc unul dintre episoadele amețitoare, pe care numai în aerul rarefiat al înălțimilor corporatiste îl poți întâlni: m-au anunțat că se desființează departamentul de sport al Libertății. Care nu mai există de cinci ani.
- Conform Reuters Institute, Libertatea are cea mai mare credibilitate publică dintre toate publicațiile internaționale de știri ale Ringier, inclusiv față de ziarul Blick din Elveția.
Peste 50 de responsabili de redacții din mai multe țări au asistat pe 4 septembrie 2023, la Zurich, la primul summit editorial organizat de Ringier. De la un pupitru a vorbit Michael Ringier, președintele Board of Directors, cel mai înalt for de conducere al companiei elvețiene de presă.
„Digitalizarea a schimbat peisajul media. Mărci precum «Blick», «Libertatea» și «Onet» reprezintă integritatea jurnalistică. Sarcina jurnaliștilor, a spus Michael Ringier, este de a explica lumea oamenilor, încorporând atât perspective globale, cât și cotidiene. În acest sens, este important să se pună în prim-plan seriozitatea jurnalistică și să se transmită bucuria de a citi”, a relatat site-ul oficial al Ringier.
Michael Ringier a vorbit despre serviciul public pe care îl face Libertatea.
Când România nu e deloc inferioară
Țin minte că m-a sunat colegul meu Dan Duca, liderul Libertatea, care era în sală. „A zis de noi, a zis de Libertatea”. Noi știam cum stăm, însă nu dă bine să vorbești despre propriile reușite. Complexul est-european e greu de ignorat. După o conferință de presă din Olanda, o jurnalistă cehă mi-a zis, zâmbind: „Bravo, ce muncă bună faceți acolo, în România!”.
I-am răspuns „Da, dar…”. Ziarista m-a oprit și a spus sec: „Niciun «dar»! Te rog, nu mai spune «dar». Primește constatarea, când ți se spune că faci un lucru bun”.
„Și eu sunt din estul Europei. Știu cât de păgubitoare e chestia asta de a-ți nega meritele”, a explicat jurnalista din Cehia.
Conform raportului pe 2023 al Digital News Report, întocmit anual de Reuters Institute pentru studiul jurnalismului la Universitatea Oxford, cifrele arată astfel:
Datele acestea nu s-au prezentat niciodată în grupul de presă Ringier.
Lângă Dan Duca, atunci când Michael Ringier a remarcat în discursul său că admiră integritatea Libertății, era și Iulia Roșu, redactorul-șef adjunct al publicației.
Lionel Barber a fost recent în România, iar Ziarul Financiar i-a consemnat declarația: „Oamenii sunt comoara voastră”.
De unde a pornit totul: apelul împotriva imixtiunilor comerciale
Cu doar câteva zile înainte de summitul editorial, redacțiile din România au dus la Zurich un apel comun al GSP și Libertatea. În el, jurnaliștii au solicitat către Board of Directors și către conducerea executivă a Ringier: „Păstrarea independenței editoriale față de comercial, informarea corectă a publicului și tratamentul egal al persoanelor și companiilor în știri și investigații, indiferent dacă acestea cheltuiesc sau nu bugete de publicitate”. E o frază lungă, însă necesară. Pentru că lui Cătălin Țepelin i se ceruseră în avans articolele despre firmele de pariuri sportive care fac publicitate.
Redacției GSP i se solicitase să facă o organizație de lobby pentru industria de gambling, așa cum publicația sportal.bg deținută majoritar de Ringier a făcut în Bulgaria. În România, conducerile redacțiilor au refuzat aceste imixtiuni. Și altele.
„Insistăm asupra faptului că dorim să lucrăm împreună cu dumneavoastră într-o companie care susține jurnalismul etic, nu jurnalismul subordonat comercial sau politic”.
Apelul ziariștilor GSP și Libertatea către conducerea Ringier:
Documentul jurnaliștilor, semnat inițial de 25 de lideri editoriali, poate fi citit mai jos, în engleză și în română. Așa a fost predat și trimis pe e-mail către grupul de presă Ringier. Niciodată nu a venit un răspuns la acest apel oficial, trimis conform regulilor companiei și înregistrat oficial.
După îndepărtarea lui Cătălin Țepelin, documentul a fost transformat într-un protest public al 95 de jurnaliști, practic toți ziariștii GSP și Libertatea.
Intră în scenă Stilian Shishkov și Atleții epurărilor
La puțin timp după summit, din informațiile noastre, apelul jurnaliștilor români contra imixtiunilor comercialului a ajuns la mai mulți șefi din Ringier. Printre aceștia, Stilian Shishkov, acționar GSP. Nu există informații disponibile despre faptul dacă apelul a ajuns la Boards of Directors, așa cum semnatarii au solicitat.
Dar există informații, devenite publice, despre faptul că, din acel moment, au început concedierile. Brusc, România nu mai era un exemplu pozitiv în grup. Conform departamentului HR, până acum au fost îndepărtați următorii lideri de redacții: Cătălin Țepelin, Cătălin Tolontan, Dan Udrea, Camelia Stan și Iulia Roșu. Alți oameni au plecat imediat de la GSP, din proprie voință. În ultimele zile au început plecările de la Libertatea.
Practic, cu excepția lui Dan Duca, conducerile editoriale GSP și Libertatea au fost decapitate. Urmează și decizia lui (asta am scris-o așa cum mi-a dictat-o Dan).
S-au anunțat și alte măsuri: fără niciun anunț prealabil s-a închis ediția tipărită a GSP, de unde au fost concediați 9 oameni și la scurt timp s-a anunțat că va urma concedierea a 20% din personal la Libertatea.
Atleții epurărilor au ajuns la performanța de a da afară oameni cu motostivuitorul. Fără să știe ce fac aceștia. Miercuri, 6 decembrie, Iulia Roșu a fost concediată. Iulia, aceeași ziaristă care asistase la momentul când Michael Ringier a lăudat Libertatea, l-a întrebat pe directorul general Dan Puica, persoana care i-a comunicat că e dată afară: „Dar știi în ce costă munca mea?”. Directorul Ringier România a răspuns: „Nu”.
Adevărul este că e greu să spui ce face Iulia Roșu în redacție. Răspunsul corect ar fi fost: „Tot”.
Desființarea a ceva ce nu există
Când m-au concediat pe mine, m-au anunțat că se desființează departamentul de sport al Libertății. Excelentă decizie, numai că departamentul Sport nu mai există de multă vreme.
De peste cinci ani, redacția nu mai e organizată pe departamente tematice. Suntem prea puțini, 40-45 de jurnaliști cu tot cu online și print, ca să mai avem oameni fixați pe Guvern, Parlament, Sănătate, Administrație locală, Sport, Social, Corespondenți locali și tot așa, cum a fost în România și cum e și acum în redacțiile de afară. Publicația Libertatea e organizată pe activități: reporteri, newsdesk, editori… De pildă, când Atleții epurărilor vor concedia colegi din newsdesk, să nu mai ezite. Și ei fac totul.
Iar Camelia Stan a fost concediată, deși e unul dintre cei doi jurnaliști (atâția au rămas) care fac ediția de print. Iau articolele și le pun în ziar. Unul într-o zi, celălalt în următoarea zi. Fac totul.
Apoi, am înțeles de ce compania a spus că se desființează un departament inexistent. În anunțul care a justificat cele trei concedieri și a anunțat că urmează restructurarea, Ringier a precizat că știrile de sport din Libertatea vor fi generate de GSP. Ce mai poate veni la pachet? Publicitatea la firmele de pariuri, în audiența foarte mare a Libertății, desigur.
Discuția cu Michael Ringier
Am avut, în cei cinci ani de când sunt aici, doar câteva conversații cu Michael Ringier. În general au fost scurte. Ultima discuție însă a durat mult, destul de recent, când a venit la București, împreună cu Board of Directors. A fost neoficială, așa că nu voi relata niciun cuvânt din ea. „Jurnaliștii de modă veche”, cum suntem ironizați de Apostolii epurărilor, își țin vorba.
Le pot confirma însă colegilor mei de la Libertatea: n-am auzit aproape niciodată, în deceniile de profesie, asemenea elogii ale unui patron la adresa muncii unor ziariști. Astfel a vorbit Michael Ringier despre transformarea în bine a Libertății, la care nimeni din acest grup nu spera vreodată.
Dar asta nu face nici cât o ceapă degerată astăzi, când publicul asistă, uluit și el, la o contraselecție.
Dacă într-un minister se numeau șefi fără nicio legătură cu profesia sau dacă deciziile erau luate așa, noi i-am fi spus politizare.
De pildă, un ziarist GSP mi-a povestit cum noul conducător, trimis din Serbia de Ringier Sports, i-a spus textual că nu sunt interesați de investigații despre eventualele abuzuri din Ministerul Sporturilor. Colegii mei sunt perplecși.
De multă vreme, furios pe investigațiile noastre, acționarul Stilian Shishkov le-a reproșat „Mai lăsați-mă cu bullshit investigations!” lui Mihnea Vasiliu și lui Cătălin Țepelin. Încet, încet se desăvârșește planul. Ce dezonoare pentru publicația care, alături de altele din România, a vorbit lumii despre munca presei din această țară.
Nu se comunică decât în ultimul minut
Acestor colegi și publicului, simt datoria să le spun, cu puterile mele limitate și cu înțelegerea mea, desigur, subiectivă. Știu că sunteți furioși pe Ringier și îngrijorați pentru ceea ce va urma. În plus, ne aflăm, redacțiile GSP și Libertatea, în alt moment de mare cumpănă. Sufletul ne tremură la ATI, pentru că unul dintre ai noștri suferă.
Suntem două redacții care au fost separate pe repede înainte, ambuscate și stoarse de puteri prin decizii agresive. Publicul nu mai înțelege nimic, nici noi, căci nu ni se comunică nimic decât în ultimul minut, literalmente în ultimul minut. Oamenii sunt chemați în săli cu avocați, nu se vorbește despre viitor, nu se explică. De la îndepărtarea lui Mihnea Vasiliu, din iulie, așa se petrec lucrurile, zi de zi.
Oprirea informațiilor corecte către oameni a ajuns „noua afacere de presă”
Uitați-vă, vă rugăm, încă o clipă la rezultatele Reuters Institute. Dintre toate publicațiile Ringier, avem cea mai mare încredere a publicului. Sigur că, în anul electoral 2024, relația aceasta de încredere era un pericol pentru Putere.
Public și ziariști, deopotrivă, suntem o marfă bună de îndepărtat, asta se premiază cel mai mult: să fie blocate informațiile corecte, să fie oprite să ajungă la oameni.
Dar ceea ce se întâmplă la GSP și Libertatea nu descrie munca noastră, a jurnaliștilor. Și nici efortul excepțional al colegilor de la publicitate, contabilitate, marketing, HR, difuzare, IT, produse. Ceea ce se întâmplă califică comportamentul unei companii. O companie orbită de dispreț și la care spațiul dintre vorbe și fapte se cască până va înghiți realitatea.
Ringier este astăzi o firmă de media care a ajuns să nu vadă că distorsionează piața, când face lobby pentru firmele de pariuri. „Have a stake in the representation of the industry to the government and regulator”, asta scrie că face Ringier pentru firmele de gambling. Am lăsat-o în engleză că e clar. O companie de presă pune presiune pe guvern și pe autoritățile de reglementare, ca să favorizeze industria păcănelelor și pariurilor sportive. Unde în lume s-a pomenit așa ceva? Și cât va dura până când firmele din auto, agricultură, banking și din orice altă industrie o să reacționeze?
Pravda contrafăcută – ediția pentru celebrități
Când Maxim Gorki s-a întors în Rusia, el a fost izolat în 1934 în conacul său din Crimeea. Regimul comunist a decis că la marele scriitor nu pot ajunge știrile proaste de dincolo de ziduri. Gorki mărturisea amicilor că „mă simt ca arestat la domiciliu”.
Deși era atotputernic, Stalin nu-și permitea o izbucnire rebelă a lui Gorki. În mod paradoxal, cei mari se tem de aproape orice. Era în joc războiul celor două realități.
De aceea, ca să-l carantineze de orice informație care i-ar fi putut arăta ce se întâmplă cu adevărat în Rusia, paznicii îi contrafăceau lui Gorki exemplarele din ziarul Pravda. Nu existau lipsuri, nu existau probleme. Activiștii ciumpăveau ziarul special pentru Gorki, după cum povestește scriitorul britanic Martin Amis. „Știrile despre arestări erau înlocuite cu știri despre prinderea racilor”.
Greu de spus. Chiar greu. Cu ce i-or înlocui oare lui Michael Ringier, cei din conducerea companiei, știrile despre epurarea unuia dintre ziarele sale preferate, Libertatea? Poate cu niște cote de pariuri.