Am în fața balconului un bloc ridicat dintr-un PUZ din ăsta de sector. Un tăpșan pe care stăteau 3 copaci, cam singurii pe rază de kilometri întregi de beton, undeva între sectoarele 5 și 6, a fost „retrocedat” unei foste consiliere de pe vremea PNȚCD-ului. Anticomunista învingătoare a vândut imediat terenul, după ce a obținut drept de construire.
Dreptul de construire a fost pentru un bloc între un șir de blocuri de zece etaje și un șir de blocuri de patru etaje. Puțin mai încolo, aceeași istorie cu un maidan de 100 de metri pătrați, lipit de gardul unui liceu.
Și acolo a țâșnit o construcție rapid, probabil declarată până la urmă ilegală, din moment ce stă părăsită și cu geamurile sparte de vreo 7 ani, acum adăpost de șobolani, și probabil în așteptarea unor vremuri mai bune pentru business.
Anticorupția nu se aplică și la imobiliare?
Dacă DNA-ul și alte forțe anticorupție chiar existau, i-aș fi găzduit la mine în balcon să vadă corupție la lucru. Muncitori la negru exploatați intens, zgomot câte un an, după care liniște, după care iar bocăneală și praf, sub ochii a mii de oameni oricum claie peste grămadă într-un tipic cartier muncitoresc făcut pe vremea comunismului.
Toate regulile încălcate, drumuri blocate, turnat beton în toiul nopții, că așa e mai ieftin, ani de zile de stres imobiliar pentru, repet, mii de oameni care au înjurat surd de după perdea, la ferestre.
N-am reușit să coalizez pe nimeni, n-a fost situația fericită din alte părți din București în care oamenii au protestat și au mai oprit din aberații. Ei au fost excepțiile, în rest, oamenii sunt prea obosiți și hăituiți ca să-și mai facă de lucru cu civism după o zi de muncă.
M-au terminat arhitecții de fițe cu atâtea imprecații împotriva arhitecturii comuniste. Dar pe prea puțini i-am auzit să protesteze despre cum capitalismul imobiliar a luat un oraș sistematizat, cum o fi fost el bine, prost făcut și l-a transformat într-un loc irespirabil. Să spui că erau înghesuite blocurile comuniste, dar să taci când vezi că în înghesuiala aia a apărut o nouă înghesuială, de data asta ultra-haotică, de „buildinguri”, „blocuri noi”, „garden”-uri imobiliare, asta da ipocrizie.
Strică tot în numele afacerii lor
COVID-ul a însemnat un nou avânt. Tot anul de închis în casă și lucrat de acasă a fost însoțit de bormașini și bocăneli din noua construcție. Din P+5+1 pare să o ia spre un P+5+5.
Un bloc care trebuia să fie de maximum 5 etaje cu mansardă are toate șansele să îl depășească pe ăla de 10 etaje de la 4 metri de el. Între timp unuia i s-a retrocedat o fâșie de maidan de lângă stradă, ceva ce trebuia să fie trotuar după toate regulile din lumea asta, vreo 70 de metri pe 2 metri. Evident, i-a vândut trotuarul celuilalt nene antreprenor, ăla l-a înecat în beton și acum are și parcare.
Nu e decât o poveste din alte mii. E o poveste politică, una care se întinde de la Videanu și platformele lui ex-industriale în care va mai arunca alte snopuri de blocuri și birouri până la șacali din ăștia mai mici. Așa cum e cel pe care l-am descris, care au prins și ei mai pe margine câte ceva și au stricat totul în jur ca să iasă „afacerea”.
Șpaga pe etaj: valabilă în multe orașe ale României
De aceea simpla abordare a problemei PUZ-urilor de sector este un succes măcar de imagine înregistrat de Nicușor Dan. Sigur că or fi existat amenințări. Doar politica în orașele mari e legată de imobiliare ca timbrul de scrisoare.
De fapt, nici nu cred că se discută altceva decât „politică PUZ” de vreo 10-15 ani încoace. A obținut o înghețare a unor PUZ-uri timp de un an.
Nu toate proiectele sunt oprite se mai precizează. Se mai dau autorizații de construcție, dar cu respectarea regulilor de dinainte de PUZ-urile contestate (vezi aici).
PNL-iștii l-au susținut, unii mormăind, doar știu că politica în București n-ar fi existat fără șpaga pe etaj. Așa se întâmplă în multe locuri din țară.
De altfel, mare parte din „anticorupția” de carton a ultimelor decenii a fost susținută de valuri de politicieni care au furat ca în codru din valul de retrocedări și construcții aberante (vezi de la Cocoș, Poteraș, până la Bica).
Puțini au fost prinși, pentru că DNA-ul pare să fi descoperit că Bucureștiul și Clujul, locurile unde s-a construit cel mai mult în țara asta, sunt și cele mai cinstite orașe din estul Europei. Au fost arestați numai fraierii sau cei care au dus tupeul dincolo de orice limită.
Să nu facă Dan la fel ca Firea
Pericolul? Îmi amintesc cum a venit Gabriela Firea în mandatul trecut și a spus că întrerupe orice eveniment care blochează artere principale, taie târguri și târgulețe din spații publice etc. După câteva luni era plin de astfel de evenimente. Era de fapt o „măsură radicală” de schimbare a clientelei. Întrerupem abuzurile vechi ca să instaurăm abuzurile noi.
Cam așa suntem și acum. Această perioadă de suspendare poate însemna și o reluare a negocierilor businessului imobiliar cu noii conducători ai orașului, în alți termeni.
De aceea nu mă pot bucura de la o victorie atât de mică: de fapt un triumf al evidenței, în sfârșit un primar general recunoaște că Bucureștiul e plin de buboaie imobiliare. Dar ce ne facem dacă ne trezim cu un nou avânt imobiliar, unul „bun” și „curat”, de fapt cu investitori puțin schimbați, dar cu bucureșteni precum sus-semnatul care vor primi în continuare lecții despre cum trebuie să îndure progresul orașului.
Nicușor Dan a făcut un pas bun și foarte timid. Care oricând se poate transforma într-un algoritm ipocrit pe care l-am văzut de sute de ori la lucru în București și aiurea. De la răul făcut direct și cu tupeu, la un rău făcut în numele „binelui”.