Când Ministerul Educației se spală pe mâini de elevii și profesorii fără internet, digitalizarea nu-i mană cerească

Ministerul educației a lansat în 22 aprilie un comunicat de presă, în care nu ne spune cât acces au copiii din România la educație online, fie că este vorba de spațiu de lucru, internet, aparatură. Nu ne spune câți profesori au nevoie de abonamente cu trafic de date. 

În schimb, pune bunul mers al educației online în sarcina “inspectoratelor școlare în colaborare cu unitățile de învățământ și cu autoritățile locale”, care vor “identifica soluții pentru asigurarea echipamentelor informatice și a conectării la internet a unităților de învățământ”. 

Guvernul propune un proiect pentru a susține financiar copiii să își cumpere calculatoare – proiect care, conform calendarului, va putea fi implementat între finalul lui iulie și mijlocul lui octombrie. Ce se întâmplă însă cu accesul la internet? Ce se întâmplă cu familiile sau profesorii care nu își permit abonamente la internet sau sunt în zone neacoperite? 

În loc să ofere niște promisiuni goale și eventual câte un calculator la finalul verii, era un moment oportun să evalueze situația și să implementeze, măcar ca proiecte-pilot, o serie de măsuri pentru apropierea învățământului românesc de secolul XXI.

Recomandări

USR a oprit finanțarea campaniei prezidențiale a Elenei Lasconi și îl va susține pe Nicușor Dan: „El e singurul candidat care are şase să intre în turul 2”

Între timp, sondaje recente ne arată că învățătorii investesc din banii lor pentru predarea la distanță, în timp ce unii dintre cei mai defavorizați copii o roagă pe Monica Anisie, ministrul educației, să le dea internet ca să poată învăța.

***

Estimările optimiste ne spun că doar vreo 60% dintre elevii din România pot participa eficient la cursuri online.

Discrepanțele se adâncesc chiar și după o lună în care unii elevi reușesc să învețe de acasă, în timp ce alții se ocupă mai degrabă de treburile din gospodărie. Rezultatele se vor vedea cel mai bine la Evaluarea Națională, crede Hatos.

Sociologul a făcut un sondaj în luna aprilie în rândul profesorilor. A reieșit că în jur de 90% din ei au telefoane inteligente și calculatoare, însă mult mai puțini abonamente de date mobile sau internet prin cablu (în jur de 70%, în mediul rural).

Din sondaj mai reiese că jumătate dintre profesorii care au răspuns la chestionar făcuseră anumite investiții pentru a putea comunica la distanță cu elevii – spre exemplu, au cumpărat scanere. 

Recomandări

Tatăl lui Vlad Pascu, primele declarații în fața jurnaliștilor: „Fiul meu trebuie să își ispășească pedeapsa”, dar susține că nu era drogat, ci doar avea „urme de metaboliți”. Mesaj pentru familiile victimelor

Starea de urgență se va ridica, dar problemele vor rămâne, unele amplificate. 

Revoluția digitală nu este vreo mană cerească ce se va așterne natural peste România. Numeroase studii arată că digitalizarea poate mări discrepanțele dintre oameni, în funcție de acces, competențe și modul de a utiliza noua tehnologie. 

Digitalizarea în educație tinde să fie privită cum erau văzute rețelele sociale pentru democrație – o soluție, un combustibil. Însă eșecul unor mișcări precum Primăvara Arabă și succesul unor campanii precum Brexit sau alegerea lui Trump au temperat optimismul față de social media.

Internetul, digitalizarea, rețelele sociale, toate sunt instrumente care ajung să ne oglindească societățile mai mult decât să le salveze. Sunt doar niște instrumente, pe atât de bune, pe cât sunt societățile în care apar.

foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News