Ministrul Moga a rezistat 145 de ore la Interne. Ce ne-a spus, de fapt, prin demisie?

Nicolae Moga este un afacerist descurcăreț, un politician fără scrupule în campaniile electorale, un partener și prieten al capilor corupției de la malul mării. Un revoluționar fără Revoluție. Tragi linie și îți iese un mic dinozaur de 66 de ani pe care s-a sprijinit sistemul foștilor Constanței. Un șmecheraș.

Un șmecheraș care, însă, prin demisia-fulger, transmite că a înțeles diferența dintre o sinecură și un minister înghițit de o criză fără precedent. O criză care depășește granițele instituțiilor și vidanjează în măruntaiele unei societăți putrezite de resemnare, nepăsare și prejudecăți. 

Or, astfel de responsabilități nu sunt pentru ei

În ziua în care Moga depunea jurământul față de fiecare om din țara asta, o copilă vorbea cu un subordonat de-al său care o trimitea la plimbare pentru că îi ținea linia ocupată. Copila a fost ucisă, iar toată armata de șefi, șefuleți, șefi mai mari, șefi mai mici sau subordonați, și mai subordonați, cei mai subordonați, nimeni n-a fost în stare să împiedice moartea fetei sau să o facă mai puțin șocantă.

Așa arăta realitatea în care Nicolae Moga, un inginer de termocentrale, a ajuns ministru de Interne.

Sigur că nu Moga este de vină pentru impotența Internelor putrezite de neglijență și cocoșate sub greutatea sistemului de relații de toate felurile. Un sistem în care subordonarea ierarhică este mestecată pe dos. Un sistem care a ieșit de 30 de ani din comunism, dar comunismul încă n-a ieșit din el.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Tragedia din Caracal, cu toate detaliile ei șocante sau revoltătoare, i-a explodat în față noului ministru care a vorbit mai incoerent ca niciodată în fața camerelor de luat vederi. Bulversat de evoluția fulgerătoare a evenimentului și de întrebările care îl sâcâiau din toate părțile, ministrul abia dacă a reușit să îngaime că a cerut niște demisii, la o adică o chestiune clasică, standard, într-o situație de criză.

Două lucruri ar trebui să reținem de la fostul ministru Moga: ce a spus la începutul și la sfârșitul mandatului:

”Nu am vrut să ocup această funcție, dar dacă tot a fost să fie…”

și, 6 zile mai târziu,

”Retragerea din această activitate trebuie văzută ca un nou început pentru minister”.

Poate pentru asta ar trebui să îi mulțumim ministrului cu cel mai scurt mandat din MAI, acolo unde a rezistat doar 145 de ore, din 24 iulie, ora 11:00, în 30 iulie, ora 12:00.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

Poate, în sfârșit, un om care a fost cocoțat pe Ministerul de Interne pentru orice altceva doar pentru competențele sale nu, trage, de fapt, un semnal de alarmă și cere ca acolo, la MAI, să nu mai ajungă niciodată un altul ca el.

Nici generali de carton care merg la coafor, nici secretare care trimit bastoane și gaze peste oamenii care se revoltă împotriva corupției endemice, nici afaceriști luați cu japca de pe plaja din Mamaia, nici alții ca ei.

Ministerul de Interne nu era splendid înainte de Moga și nu Moga l-a sluțit în 48 de ore.

Nicolae Moga, un inginer cu businessuri și fost partener al corupților, ajuns șef peste Poliție, e doar emblema unui sistem care nu s-a reformat niciodată după Revoluție și pe la conducerea căruia s-au perindat, cu câteva excepții, oameni care pur și simplu nu aveau ce căuta acolo.

Nicolae Moga este doar fotografia de final a unui sistem ticăloșit, unde prostia și lehamitea au ajuns, astăzi, să ucidă.

Urmărește-ne pe Google News