Mircea Cărtărescu între Booker Prize și Academia Română. Falimentul instituțional

Nu am fost niciodată un fan al lui Mircea Cărtărescu însă recunosc că proza lui scurtă m-a impresionat. Dar aici nu despre gusturi e vorba, ci despre recunoaștere și profesionalism. Este greu să nu recunoști valoarea operelor sale, nu doar pline de talent, ci și de un înalt profesionalism. Și asta este deja stabilit și trecut prin nenumărate filtre. Aici nu mai este vorba de coterii locale, de aranjamente, de strategii de PR și marketing. Aceste lucruri nu funcționează sau au niște limite destul de ușor de sesizat. 

Cărțile lui Mircea Cărtărescu au parcurs de mult prin toată mașinăria de validare prin care trece un autor important: este deja confirmat. Trebuie să fii rău intenționat sau lipsit de minimă rigoare profesională ca să-i negi valoarea. Aș aminti numai prestigiosului The International Dublin Literary Award. Pentru prima dată anul trecut, unul dintre cele mai valoroase premii literare din lume a ajuns în România în mâinile lui.

Acum aflăm că „scriitorul român Mircea Cărtărescu a fost inclus pe lista lungă a nominalizaților pentru International Booker Prize”. Este pentru prima dată când un autor român este în cărți pentru acest premiu. Cărtărescu a fost nominalizat cu romanul „Solenoid”, tradus în limba engleză de Sean Cotter, la editura Pushkin Press.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Atenție: pe lista lungă se află în total 13 autori, iar lista scurtă va cuprinde șase finaliști. E un caz în premieră pentru literatura română. Asta spune cam tot, căci acolo e o zonă rarefiată și nimeni nu pune la îndoială valoarea acestor autori. E vorba de autori deja validați.

Această recunoaștere vine după ce acum câteva zile Academia Română a refuzat să-l admită pe Mircea Cărtărescu ca membru al Academiei Române pe motive de „lipsă de valoare”, de „inconsistență”: argumentele aduse au fost lipsite de minim profesionalism, iar unul dintre „scriitorii academicieni” nu ar trece nivelul de „ziar de perete” al școlii. Un fapt cunoscut în breaslă.

Și aici avem o problemă imensă: problema nu e la Mircea Cărtărescu & opera sa, ci la instituțiile noastre. Academia Română, fiind cel mai înalt forum științific și de legitimare valorică, este pus într-o poziție de impostură. Adică de la ea ne așteptăm să știe să distingă între ce e valoros și ce nu e valoros. Cum e posibil ca în decurs de o săptămână să avem un refuz de la Academie și de o legitimare de la Booker Prize: același autor, aceleași criterii – rezultate radical diferite?

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Practic în acest caz vedem cum cel mai înalt forum care legitimează valoarea în România își sabotează propria sa legitimitate și își dinamitează interesul de breaslă și grup. Dacă te mai uiți și la felul în care argumentează și cine argumentează te întrebi: avem de-a face cu un corp profesional construit pe autoritatea și legitimitatea valorică sau un grup de privilegiați și impostori care luptă pentru diverse interese financiare și privilegii de castă? 

Cum glumeau internauții pe rețele: ce bine e că Booker Prize nu se ghidează după „valorile” Academiei.

Practic în decurs de o săptămână cele două decizii puse față în față ne arată un conflict imens între felul cum funcționează o instituție de top în România în raport cu o instituție care-și face bine treaba corect și este universal acceptată. 

Asta delegitimează total ideea de Academie, de prestigiu academic și științific, dizolvă ideea de autoritate, meritocrație și orice apreciere decentă construită pe muncă profesionistă, valoare etc. Când până și cele mai importante instituții românești arată a coterii de grup mic și meschin, bazat pe relații, bani și privilegii e greu să vezi un viitor pentru cei tineri aici.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Această inechitate, acest tip de parvenitism instituțional, de nedreptate instituțională care pornește de sus și duce până jos produce o nemulțumire și furie care pe termen lung nu prevestește nimic bun. E un cancer social care ne mănâncă – și el e prezent în toată societatea.

Fotografii: Facebook, academiaromana.ro

Urmărește-ne pe Google News