Săracii, amărâţii şi bătrânii fac
pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva sau ale Sfântului Dimitrie cel Nou și
la Mănăstirea Nicula. Chiar dacă nu e “foarte civilizat”, e totuşi mai ieftin.
Corporatiştii şi clasa de mijloc îi
dispreţuiesc pe aceştia şi fac itinerariu spre Santiago de Compostela sau El
Camino. E mult mai scump şi, deci, mai civilizat.
În Transilvania e şi mai simplu.
Acolo, tinerii frumoşi şi clasa de mijloc merg la festivalurile Untold și Electric
Castle, bătrânii şi săracii, la Mănăstirea Nicula. Primul e scump şi susţinut
şi de primărie, al doilea e mai ieftin.
Cei care merg la Untold râd de părinţii şi bunicii lor că merg în genunchi, pe brânci. Cei de la Sfânta Parascheva sau de la Mănăstirea Nicula se crucesc văzându-şi nepoţii tăvălindu-se fericiţi în nămol la Electric Castle.
Săracii şi amărâţii, când au necaz,
merg la popă sau la vrăjitoare. Chiar dacă nu e “foarte civilizat”, e totuşi
mai ieftin. Medicul sau dispensarul, fie a dispărut, fie a devenit prea scump
pentru ei.
Corporatiştii şi clasa de mijloc îi
dispreţuiesc pe aceştia, merg la privat şi îşi recoltează celulele stem ale
copiilor şi le depozitează în bănci speciale. E mult mai scump şi, deci, mai
civilizat.
Săracii şi amărâţii, ca să se
deconecteze, beau vin şi tărie proastă. Chiar dacă nu e “foarte civilizat”, e
totuşi mai ieftin.
Corporatiştii şi clasa de mijloc îi dispreţuiesc pe aceştia şi trec pe pastile inteligente. E mult mai scump şi, deci, mai civilizat.
Şi, mai important, devin mult mai eficienţi şi mai buni, cu toate că tot mai mulţi au nevoie, mai nou, de terapii antidepresie. Oare de ce?
Corporatiştii şi clasa de mijloc au strâns bani pentru sculptura ”Cuminţenia pământului”, a lui Brâncuși (care s-a dovedit o mare ţeapă), dar îi înjură de moarte pe săracii şi amărâţii “medievali” că adună bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului.
Esenţa este aceeaşi, diferenţa e doar de preţ. Iar preţul e o chestiune de statut în noua ordine socială.
Ruptura dintre cele două pături sociale a devenit atât de mare, încât nu doar că nu se mai înţeleg, ci au ajuns chiar să se urască.
Iar asta e deja o mare problemă. Şi nimeni nu vrea să înţeleagă. Ce ni se întâmplă? Ce ne mai uneşte? Se pare că doar ura.
Tocmai se apropie de final pelerinajul
de la sărbătoarea Sfintei Parascheva, cel mai mare din ţară. Poate cel mai
spectaculos fenomen social de masă.
Oamenii abandonați și sărăcia care dezumanizează
Apare întrebarea: cine sunt aceşti oameni? Oare ei nu sunt rodul şi produsul unui amplu proces de sărăcire sistemică la care au fost supuşi ani şi ani la rând?
Oare ei nu sunt rezultatul lipsei accesului la educaţie, asistenţă socială, sănătate, muncă etc ?
Oare ei nu sunt acei “oameni abandonaţi” de stat, de instituţiile statului, de politicieni, de intelectuali şi de presă ?
Acest număr al “oamenilor abandonaţi” este imens, poate chiar 50% dintre cetăţenii acestui stat. Sărăcia este violentă şi dezumanizează.
Pentru ei nu există stat, pentru ei nu există instituţii, nu există piaţă a muncii, nu există educaţie, sănătate, protecţie socială, odihnă asigurată.
Pe ei nu-i reprezintă nimeni. Nimeni nu are proiecte care să li se adreseze. Ei sunt doar carne de tun, sunt folosiţi în momente politice ritualice.
Iar ei nu sunt alţii decât cei care fac cea mai grea muncă, cele mai “murdare” meserii, cele pe care “elita” le dispreţuieşte, dar fără de care ar muri îngropată în propriul rahat. Şi de aceea ei ar trebui respectaţi, înţeleşi şi reprezentaţi. În nici un caz urâţi.
Cum ajungi să găsești o urmă de speranță doar la moaște
Cine-i mai reprezintă pe aceşti “oameni abandonaţi” ? Nimeni. Nici un partid nu se bate pentru ei. Şi ei merg deznădăjduiţi în singurele locuri în care li se mai deschide o uşă, li se mai oferă o rază de speranţă. La moaştele Sfintei Parascheva sau la Patriarhie.
Aici îşi găsesc alinarea şi speranţa, pentru că toţi ceilalţi i-au abandonat, îi urăsc şi îi dispreţuiesc profund. Doar la moaştele Sfintei Parascheva mai primesc o picătură de speranţă.
Acesta este rezultatul uitării și nereprezentării: clasa “victorioasă” a tranziţiei merge la Untold, că e mai scump, iar clasa “perdantă”, la moaştele Sfintei Parascheva, că e mai ieftin. Dar fac aceleaşi ritualuri în căutare de sens.