3 comentariiO coabitare PNL-PSD forțată de aroganța lui Klaus Iohannis, care a considerat USR-ul impertinent atunci când s-a opus dorințelor sale. La asta s-a adăugat lăcomia PSD de a ajunge din nou la butoane, cu lideri slabi și incompetenți, plus servilismul PNL, aliniat fără logică în spatele generalului Ciucă.
Din această combinație au apărut două rezultate: o creștere fără precedent a unui candidat extremist/mistic și o reîntoarcere la oferta „Fără penali”. Prima, reprezintă o Românie a evului mediu, fără viitor, doar cu trecut. A doua, o speranță. Credința că USR s-a maturizat și că poate deveni ceea ce își dorește o mare parte din România, un partid responsabil, cu capacitate de a guverna.
Dacă Marcel și Nicu sunt istorie, pentru PSD și PNL nu e capăt de drum. În mod ironic, din această situație rușinoasă pentru cele două mari partide, liberalii au șansa unei reinventări rapide. Pentru ei e simplu: pot pune toate ștampilele pe Elena Lasconi.
Pot avea, astfel, un loc la masa guvernării, cu Lasconi președinte. Un USR pe val și un PNL reinventat pot duce pe 1 decembrie, la alegerile parlamentare, la un rezultat care să ofere României un guvern. Va fi posibil cu ajutorul UDMR și al minorităților.
PSD, în schimb, este blocat. Nu-l poate sprijini oficial pe Georgescu, s-ar compromite definitiv nu doar în țară, ci și în UE. Va încerca să se fofileze, să tragă de timp, însă timpul nu mai este aliatul său. Așa că, de unde PSD-iștii se visau la butoane încă 8-10 ani, vor fi nevoiți să găsească o modalitate de a supraviețui onest în opoziție.
Și când te gândești că la această situație a contribuit în primul rând Klaus Iohannis, arhitectul politic al coabitării PSD-PNL, te apucă râsul. Pas cu pas, a distrus cele două mari partide și ne oferă speranța unui nou început. Mulțumim, Klaus!