ComenteazăMai întâi, să observăm că se repetă un scenariu mediatic grețos, acela care combină ultra-consumismul cu ultra-sărăcia. Se fac materiale cu excursii și concedii de Paști, toate care sar vreo 5 salarii minime cheltuite pe o noapte de cazare. Apoi, aceiași reporteri se înduioșează de sărăcia semenilor. Din aceste extreme sădite artificial în buletinele de știri ies singurele două mari atitudini pascale: milă cu burtă plină și frustrare cu burta goală.
Safari pă sărăcie
Ar trebuie organizate excursii tip safari centrate pe Sărăcie, direct. Un soi de România-Expres. Mergi cu un 4X4 prin zone nasoale, fotografiezi sărăcie, mai arunci un pumn de bomboane sau o sacoșă cu țoale, contribui la o mai bună medie de ”suflet bun” pe cap de locuitor. În drum spre o masă de 10000 de euro, unde a fost tăiat un berbecuț cu cornițe de argint, un multi-milionar poate să achiziționeze la un preț modic un traseu pe la coate-goale. Poate vizita cu familia 10-20 de familii plătite la negru sau cu salariul minim unde calculele pentru masa de Paști pot atinge complexitatea olimpiadei internaționale de matematică.
Cozonacul de 100 de lei
Am deschis într-o dimineață o televiziune de știri și am lăsat-o să meargă în fundal câteva ore. Manipularea simplistă și ultra-uzată încă merge. Prezentăm cozonacul de 100 de lei și apoi întrebăm pensionari care au venituri sub medie: v-ați cumpăra un cozonac de 100 de lei? Răspunsul va veni logic: nu, mamă, fac eu acasă, avem pensie mică etc. Care e manipularea, capcana, aici? Că împarte lumea în două categorii, bogați și pensionari săraci, uitând de un întreg ”mijloc” care nu-și ia cozonac nici la 30 de lei sau care se împrumută pentru o masă mai acătării. Ba chiar uită în mod pervers de un milion și ceva de angajați cu salariul minim care iau oficial mai puțini bani decât un pensionar sărac!
E aici o perversiune adâncă în raționament. E o chestie să spui că nu-ți permiți Ferrari, altă chestie să spui că nu-ți permiți bilet de autobuz. Poți să nu-ți permiți Ferrari, dar să ai de un BMW sau Mercedes. Asta nu te bagă în categoria amărăștean. În lumina blândă pascală, mulți se simt uniți, nici unii, nici alții nu-și permit Ferrari.
Realitatea e distorsionată crunt. Toate datele statistice arată mari probleme în faptul că chiar ”mijlocul” în ce privește veniturile se clatină amenințător. Ne tot mulțumim să vedem îngrămădeala de la mare și de la munte, dar nu vedem că 70% n-au tot anul un concediu. Ne mirăm că unii au bani de cozonac-trufanda, dar nu vedem că masa de Paști a mușcat adânc și din veniturile familiei cu venituri medii și mici, nu doar din veniturile celor foarte săraci. Ne mirăm de prețul mielului, dar mulți au probleme cu ceva pulpe de pui pe masa de Paști.
Risipa
Ați auzit povestea și în cazul electricității sau gazului. Nu avem probleme pentru că am liberalizat piața ca imbecilii sau pentru că avem companii cu un comportament cinic. Nu! Problema e că ne-am învățat să punem centrala prea tare sau să uităm becul deschis în baie.
Așa și acum. Paralel cu excesul de sărăcie, stă măreț excesul de consum. Aruncăm, cumpărăm prea mult etc. E o generalizare pripită. E evident că nu e cazul tuturor în ce privește consumul aiurea. Ba chiar văd calcule febrile cam la fiecare cuplu de prin supermarket. Consumul în exces e doar al unora dintre noi. Mor când aud ”românii fac, românii dreg”. Nu. Unii consumă în exces, alții n-au ce pune pe masă mai de soi.
Apoi, mai e vorba și de o chestie simplă. Muncesc și ca să fac un exces două pe an. Nu sunt robot. Excesul face parte din sănătatea aia socială. O familie unde vin salarii minime nu-și permite acest ”mic exces” și asta e grav. Pentru că nu acolo stă risipa, în faptul că vopsește cu 10 ouă mai mult decât trebuia. Risipa e tot la 10% din populație. Iar pentru cei care muncesc tot anul și nu au două mese speciale de Crăciun și de Paști, demobilizarea e uriașă.
Creștinul Câciu
Cei de la PSD s-au convertit la budism. Sau, în orice caz, par ieșiți toți dintr-o ședință de mindfulness. Sub ochii lor, în Săptămâna Mare, conducerea tranportului public din București concediază sute de oameni pentru că au făcut grevă acum trei luni. Așa ceva e absolut intolerabil, situația de acolo trebuie lămurită rapid. PSD e zen. Avem de trei ani cele mai mari abuzuri asupra consumatorilor de energie, PSD e și mai zen. În curând o să leviteze.
Adrian Câciu, ministrul finanțelor din partea PSD, s-a remarcat pe când era în opoziție ca o gură violentă anti-corporații, anti-austeritate. Asta până l-au pus ministru. Acum zici că e angajat de Digi24 (am ales acest post TV pentru comparație pentru că e cel mai violent pro-austeritate, anti-bugetari etc.) la o emisiune de creștinism și educație financiară. A dat niște sfaturi în legătură cu cheltuieliile de Paști: ”să căutăm să vedem dincolo de masa de Paști (…) să ne uităm din nou în ochii oamenilor cu care locuim” etc.
Câciu, cel care se prezenta economist ceva mai la stânga, e acum un călugăr budist care-și amână dorințele, face exerciții de respirație, și ”pregătește investiții” pentru că e ”educat financiar”. Dacă o ține tot așa o să spunem că am avut o epocă Cîțu/Câciu, adică tot aia.
Avea Geo Bogza o poveste despre castraveți. În primăvară devreme, castraveții erau foarte scumpi, și-i permiteau doar câțiva în tot Bucureștiul. Marea burghezie mânca salată de castraveți în aprilie. Dup-aia, când se făceau la amărășteni în curte respectivele legume, mâncau supă de castraveți până se amăreau de tot, până prin septembrie. Cam asta e fotografia perfectă.
Acum e vremea excesului pentru unii. Pentru restul, mesajul e clar: n-ai bani de miel, bagă o eugenie, doar nu mori de foame; cât despre frig, doar nu o să faci focul în aprilie? mergi la Înviere, te încălzești la lumânare.
Foto: George Călin/Inquam Photos