N-am mai avut bani pentru luna care putea evita prăbușirea din următorii ani

Atunci când amesteci, într-o rețetă făcută după ureche, un an electoral cu două rânduri de alegeri, un eveniment planetar neprevăzut și lipsa vizibilă de pregătire și de viziune, nu poate ieși un produs pe gustul nimănui.

Goana după voturi și-a pus de două ori amprenta asupra modului în care n-a fost rezolvată criza medicală provocată de noul coronavirus: prima dată, când s-a amânat nejustificat impunerea de măsuri stricte pentru evitarea infectării, pentru că unii încă visau anticipate verzi pe pereții democrației, iar a doua oară, când s-a decis relaxarea prematură. Atunci, sondajele indicau o scădere accentuată a partidului aflat la guvernare.

Din cauza acestor calcule meschine, dar care ne vor costa extrem de scump în viitor, România a impus restricții mai târziu decât alte țări din jur și le-a ridicat mult mai devreme.

Aparenta incoerență decizională, observabilă chiar și de către privitori neantrenați, a avut, totuși, la bază o consecvență ucigașă în urmărirea unicului scop pe care președintele îl avea anul acesta: câștigarea puterii totale, în formula președinție, autorități locale, legislativ, guvern.

Recomandări

Donald Trump suspendă mărirea tarifelor timp de 90 de zile pentru toate țările, mai puțin China, pentru care le crește la 125%

Nu știm dacă această dorință prezidențială coincidea și concide cu voința populară, putem însă să bănuim că 2.239 de oameni, numărul din 28 iulie, ar fi ales mai degrabă, dacă li s-ar fi dat posibilitatea, să mai trăiască. Sigur că nu putem fi o țară fără victime, dar noi suntem țară fruntașă în Est la numărul de victime la numărul de locuitori.

Al doilea motiv al relaxării premature l-a constituit, așa cum spuneam, lipsa banilor. Sau foamea de bani.

În timpul celor două luni de stare de urgență, guvernul a trebuit să scoată din joben bani pentru a asigura venituri unui număr neașteptat de oameni rămași fără locuri de muncă. Peste un milion de angajați aflați în șomaj tehnic în perioada de vârf și aproape jumătate de milion de oameni ajunși în șomaj pur. Un efort financiar enorm pentru un buget văduvit de mare parte din veniturile sale.

Paradoxal, guvernul unui partid ostil în declarații asistaților social a fost obligat de vremuri să aplice, fie și pentru două luni, cel mai amplu program de asistență socială din ultimii 30 de ani.

În inexplicabila-i lipsă de transparență, guvernul Orban ascunde și acum numărul real al șomerilor. Cum ascunde și costurile reale ale crizei medicale. Așa că nu putem spune dacă ar fi putut rezista încă o lună în condițiile din starea de urgență.

Recomandări

Înregistrare din ședința USR. Momentul în care Elena Lasconi află de la Moșteanu și Fritz că nu va primi finanțare pentru campania electorală

Dar știm că guvernul s-a împrumutat foarte mult încă din noiembrie anul trecut. În parte, și pentru a plăti în avans rachetele Patriot, pentru care exista un alt grafic de plăți, legat cumva și de livrarea produsului. 

Guvernul s-a împrumutat foarte mult și în ianuarie, în februarie și în martie, înainte de a recunoaște cineva că suntem în mijlocul unei furtuni. S-a împrumutat și după aceea. 

Puteam să-i scuzăm un nou împrumut dedicat prelungirii stării de urgență. Vom putea însă să-i scuzăm costurile mult mai mari care decurg din relaxarea prematură?

Doar doi din trei elevi au acces la educația online

Alte țări, care s-au grăbit să introducă restricții înaintea României și nu s-au grăbit să renunțe la ele, pot discuta astăzi despre o toamnă în care școlile vor începe normal. România, mereu pripită, discută acum despre un model de școală pentru care este complet nepregătită. 

O treime din elevii României nu are acces la educație, dacă aceasta va trebui dobândită online.

Recomandări

Tatăl lui Vlad Pascu, primele declarații în fața jurnaliștilor: „Fiul meu trebuie să își ispășească pedeapsa”, dar susține că nu era drogat, ci doar avea „urme de metaboliți”. Mesaj pentru familiile victimelor

Profesorii și învățătorii nu sunt pregătiți pentru asta. Nu există nici terminale, nici softuri și nici programa școlară nu este adaptată la învățământul online. Iar dacă până la eventualele alegeri locale ar mai fi două luni, până la începerea școlii mai este o lună și jumătate. Pentru că unii au vrut puterea cu orice chip și pentru că tot ei s-au scumpit la tărâțe și s-au ieftinit la făină, suntem pe punctul de a periclita grav educația tuturor copiilor, de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a. 

Cât ne-ar fi costat prelungirea restricțiilor încă o lună, până când am fi trecut cu adevărat de faza cea mai grea a epidemiei, putem calcula. 

Costurile alterării procesului de educație pentru aproximativ 1.800.000 de tineri sunt, în acest moment, incalculabile. Și, mai ales, impardonabile.

Urmărește-ne pe Google News