ComenteazăFostul premier și actualmente primar Emil Boc s-a ciondănit în public, în scris și la tv, cu fostul și actualul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu. Pe rând, cam nesolicitați, au intervenit în conflictul public diverși membri ai PNL.
Un conflict cu Emil Boc, unul dintre monștrii sacri ai partidului încă de pe vremea când acesta se chema PD-L, PD sau FSN, agită apele și îi ridică la luptă pe toți cei credincioși culorilor. E normal, e în firea lucrurilor și, în plus, mai e și ianuarie, iar multă lume se plictisește în lipsă de alte activități.
În ultimele zile, tot din lipsă de subiecte și din plictiseală, presa a umflat mai mult decât era cazul pseudo-conflictul dintre Vlad Voiculescu și Violeta Vijulie. Aceasta din urmă nu doar susținătoare a domnului Boc, ci și președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Trecem peste problemele de specialitate invocate de către doamna Vijulie, precum „vizualul tonului vocii” ministrului Voiculescu. În definitiv, doamna este specialistă în comunicare și probabil că știe ce spune. Trecem peste doar pentru a ajunge mai repede la fondul problemei.
Încercând să-și minimalizeze adversara, Vlad Voiculescu a anunțat, destul de inabil, că aceasta nu va mai fi președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, specificând că nu este vorba despre o amenințare, ci despre o informație pe care domnia sa o deține, iar noi, nu.
Informația s-a confirmat instantaneu, prin chiar vocea doamnei Vijulie, care ne-a informat, la rându-i, că în coaliția de guvernare s-au negociat deja și șefiile diverselor agenții, iar ANFP a fost cerută și obținută de către USR-PLUS. Așadar, da, domnia sa nu va mai fi președinte al ANFP, cu rang de secretar de stat.
Bun, ne-am obișnuit că, indiferent de partidele aflate vremelnic la guvernare, funcțiile, chiar și cele care ar trebui să fie apolitice, rezervate profesioniștilor, sunt ocupate pe baza carnetului de partid. Așa și-a ocupat și doamna Vijulie postul, în octombrie 2020, așa îl și părăsește, înlocuită urmând a fi de către un partener de coaliție. Nu asta ne mai șochează azi, chiar dacă, mereu, așteptăm de la partide nou-venite la putere ruperea acestui cerc vicios. Șocantă este atitudinea nonșalantă a unor oameni precum doamna Vijulie, care spune: „Nu e nicio problemă că plec de acolo. […] Eu voi fi demnitar în altă instituție a României”.
Seninătatea emiterii unei astfel de certitudini este înspăimântătoare, totuși. Ca specialistă în comunicare, expertă chiar, doamna Vijulie nu realizează, totuși, că a enunțat o enormitate. Domnia sa nici măcar nu și-a pus, vreo clipă, problema competenței, căci, iată, are siguranța unui post de demnitar numit. Trecem – iar – și peste pompoșenia cuvântului. „Demnitar” este un cuvânt cu rezonanțe mărețe, care desemnează persoane cu adevărat importante în economia unui stat și n-ar trebui să fie folosit cu atâta larghețe pentru a indica angajați ai contribuabililor, angajați ce ar trebui să-și vadă prioritar lungul nasului, nu șoferul care-i deschide slugarnic ușa limuzinei de serviciu.
Doamna Vijulie, în acest caz, nu-și pune, după cum spuneam, problema competenței. Este doar satisfăcută că-i poate face în ciudă ministrului sănătății cu viitoarea sa poziție de demnitar, ca și cum aceasta ar fi subînțeleasă.
Ca și cum ar fi un drept din naștere într-un sistem statal în care demnitățile fie se moștenesc, fie stau în sceptrul șefului de partid. Doamna Vijulie este (revin pentru că și domnia sa o declară obsesiv-compulsiv) expert în comunicare. Cum o califică asta să conducă Agenția Națională a funcționarilor Publici habar nu avem. Dar oare la funcție de demnitate publică ar califica-o pe doamna Vijulie specializarea sa? Purtător de cuvânt al guvernului? Șef al Grupului de Comunicare Strategică? Șel al vreunei instituții de presă de stat? Consilier în domeniul comunicării în vreun minister sau chiar la cabinetul premierului? Astea nu prea sunt poziții de demnitar, așa că nu se încadrează în convingerea doamnei că va fi, cu siguranță, demnitar. Iar asta este îngrijorător.
Una dintre variantele vehiculate de presă este ca doamna Vijulie să ajungă secretar de stat la Ministerul Educației, pe fonduri europene, conform Edupedu.
Meritocrație, depolitizare, depesedizare, competență. Astea sunt cuvintele folosite în campaniile electorale ale anului trecut, cuvinte pe care mulți români le-au crezut. Și, crezându-le, i-au votat pe cei care li le-au spus. Dar campania electorală a trecut. Cuvintele, chiar și scrise, au zburat spre zări mai consecvente în respectarea promisiunilor. Aici, pe tărâmul angajamentelor neonorate, al compromisului și al eternului „las că merge și așa”, cuvintele promițătoare au fost deja, la nici două luni de la alegeri, înlocuite cu rânjetele superioare ale celor care se cred născuți, nu egali cu semenii lor, ci demnitari.