Nat tunait

Cel puțin lucrătoarele sexuale din zonă așa consideră.

“Hei!
Hei.
Pff.
Ueit, beibi, ueit!
Și beibi ăueits.
Hei, beibi. Sex?”

Ce înseamnă, în limbajul nonverbal românesc atunci când dai din cap în stânga și-n dreapta? Un soi de “nu“, nu?

“Nou sex, beibi? Uai? Iu not laic sex? Ha-ha!
Cam, beibi, cam. Tu gărls, lesbi, blougiob, einal. Tu handrăd lei, beibi”.

Gravitația încă nu și-a cerut prinosul. Nu atârnă nimic, sunt ferme. Nici una nu are mai mult de 25 de ani. Cred, chiar, că dacă mă pripeam puțin în adolescență, uneia i-aș fi putut fi tată. Ca vârstă și teoretic, pur teoretic.

“Cam, beibi, cam!
Tu gărls, lesbi, ol iu uant, chis, beibi, ol iu uant. Tu hundrăd lei!”

Mă ia în brațe. Capul ei mi se lipește de piept. Sunt mut. Cealaltă privește deja plină de speranță, repetând ca backing vocal: „Tu handrăd lei, tu handrăd lei! Cam beibi, masaj, blougiob, einal, tu handrăd lei”.

Mă ține în continuare în brațe.

“Cam, beibi, tu handrăd lei, tu gărls”.

Mă pipăie.

Aș râde cu un ochi, pentru că, deja, cu celălalt (dreptul) dau să plâng.

Mă strânge mai tare în brațe.

“Caaaam, beibiii. Tu handrăd lei, beibiii”.

Capul meu continuă să se miște, din ce în ce mai energic, de la stânga la dreapta și înapoi. Așa apuc să văd și mașina poliției, la maximum 20 de metri. Forțele de ordine, două la număr, cu câte o cafea în mânuțele alea ferme, de apărători ai patriei, privesc amuzate scena.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

“Cam, beibi, tu gărls, tu hundrăd lei”.

Se mișcă puțin mai energic și-mi scoate de tot căștile din urechi. Demonii Imagine Dragons tocmai mă părăsesc și începe o altă piesă, din care îmi trag inspirația și puterea de a spune: “Nat tunait, gărls, nat tunait!”

Un ochi încă nu râde, iar celălalt, antrenat, încă n-a dat drumul la lacrimi, în țara în a cărei capitală fetele tinere se vând ele singure pentru nici măcar 25 de euro fiecare.

Plec, târând muzica după mine și repetând, obsesiv, aproape: “Nat tunait, nat tunait!”

Trec pe lângă mașina poliției, iar o forță de ordine își rânjește fasolea la mine: „Ce-i, boss? Nu vă place fetițele? Este și băieței, mai jos, să știi“.

Orașul meu, viața noastră…

Dar nu plâng. Pentru că am o certitudine: dacă Dan Barna ar fi fost președinte, așa ceva nu s-ar fi întâmplat!

Urmărește-ne pe Google News