Mă uit pe site-ul ziarului pentru care scriu și sunt uimit. Buhnici are patru articole care-i sunt dedicate, pe homepage. Inclusiv deschiderea, la ora asta, o opinie.
Știți? E jenant. Nu e jenant ce face Libertatea, e jenant că astea au devenit subiectele de pe agenda zilei. Într-un fel, îmi este și rușine să tulbur aceste agende cu alte întrebări. Poate nu e bine, poate pierdem cititori.
Dar, pe de altă parte, nici nu mă pot abține. Scuze.
Nu știu dacă v-ați prins, dar de doi ani România merge în jos. Rău de tot. Și este de-abia începutul.
Prețurile au crescut și cresc în continuare, guvernele nu fac absolut nimic pentru a opri chestia asta, în parte pentru că sunt cumul de incompetenți, viața noastră de zi cu zi este afectată direct.
Ei, și?
Pare că suntem o națiune binecuvântată, care nu are cum să fie afectată de criza economică, provocată, tura asta, de incompetența guvernelor lumii. Nu e, nene, criză la noi. De aia ne și umplem viața cu cele mai cretine non-subiecte.
Sunt zeci de non-subiecte după care presa mainstream pleacă absolut aiurea, ratându-și misiunea. În același timp, sunt subiecte reale care trec pe lângă noi ca și cum n-ar exista.
Ne preocupăm de Buhnici, Electric Castle, turismul de pe litoral și despre orice alt lucru pe care, de fapt, nici măcar nu l-am atins direct. Dar, iată, bulele din online ne determină să facem asta, ca să facem cumva și trafic. Refuz.
Vă preocupă vergeturile, celulita, nesimțirea, premiile date elevilor cu note bune și alte mii de non-subiecte. E OK, vă manifestați pe Facebook, vă spuneți părerea, și aia e.
În viața reală, pe care nu pare că o trăiți, energia electrică va costa, la final de an, de n ori mai mult decât anul trecut. Benzina și motorina costă, deja, cu 50% mai mult decât acum un an.
Nu înțeleg.
Nu există discuții sau dezbateri publice despre aceste catastrofe. Par, așa, un dat al sorții. Dar nu sunt.
Este foarte îngrijorător pentru noi, cei care așteptăm de la politicieni soluții, nu fente de PR, să vedem cât de imatur este publicul cu pretenții de target educat. În timp ce acesta se ocupă cu declarațiile unui om beat, prin spate trec decizii care par să nici nu conteze.
E trist, foarte trist, dar nu-i grav. Haideți să ne distrăm în continuare! De foame n-a murit nimeni în România.
Cu excepția oamenilor care chiar au murit de foame.
Foto: Inquam Photos / Cornel Putan