ComenteazăSocial-democrații, verzii și liberalii (FDP) își doresc, printre altele, un „veritabil ministru de externe al UE”, alegeri europene cu liste transnaționale, mai multă transparență în procesul legislativ, dar și transformarea UE într-un stat federal european.
Partea plină și partea goală a paharului
Reacțiile presei germane față de ambițiile europene ale coaliției „semafor” (numită așa de la culorile celor trei partide) nu au întârziat să apară și, cum era de așteptat, variază foarte mult: de la cuvinte de laudă pentru dorința de a impulsiona „democratizarea mult-așteptată a UE” până la etichetarea celor mai îndrăznețe planuri ca „idei desprinse din tărâmul basmelor”, în special pentru că implementarea lor ar implica o schimbare a tratatelor existente.
Indiferent însă ce parte a paharului au ales să contemple, comentariile cad de acord asupra „curajului” și „intențiilor nobile” care dau avânt acestor propuneri.
„Niciun guvern german nu s-a mai angajat cu atâta îndrăzneală pentru Europa” conchide Tagesspiegel, în timp ce jurnaliștii Spiegel văd în această viziune „un contrapunct ambițios, am putea spune chiar radical în contextul ieșirii Marii Britanii din UE, a revirimentului naționalismului în multe părți ale Europei și a diferențelor din criza corona”.
„Germania trebuie să transmită un semnal clar în privința direcției alese de noul guvern pentru dezvoltarea Uniunii Europene”, a declarat europarlamentarul Udo Bullmann, care a condus negocierile pe subiecte europene din partea SPD. „Nu suntem descurajați, nu privim în urmă, iar șocul Brexit nu ne-a intrat în oase”. Trebuie făcuți „pași curajoși spre integrare”, pentru că „vremurile o cer și oamenii au aceste așteptări”, a mai subliniat el.
Urmează Statele Unite ale Europei?
Coaliția semafor nu se dă în lături de la a folosi chiar și „cuvântul care începe cu F”: federalismul.
Conform acordului de guvernare, actuala Conferință pentru Viitorul Europei „ar trebui să ducă la o adunare constituțională și la dezvoltarea ulterioară într-un stat federal european”.
Noul guvern german propune nici mai mult nici mai puțin decât întemeierea Statelor Unite ale Europei.
Conferința pentru Viitorul Europei, la care se face referire, se află în plină desfășurare și aspiră a fi, conform organizatorilor, „un exercițiu de democrație participativă și deliberativă fără precedent”.
Lansată pe 9 mai, de ziua Europei, ea se întinde pe durata unui an și are ca nucleu o serie de forumuri cetățenești unde se dezbat posibile schimbări la nivelul UE (mai multe detalii puteți găsi aici).
Până acum însă, dintre cei 450 de milioane de cetățeni UE, doar 35.000 au participat la acest proiect prin intermediul platformei digitale.
Printre cele mai importante reforme menționate explicit în programul de guvernare german și care vizează instituțiile și mecanismele UE se numără și următoarele trei:
1. „Capul de afiș” nu ar mai trebui să cadă după alegeri
Coaliția semafor își dorește o schimbare a procedurii de alegere a președintelui Comisiei Europene prin stipularea „obligativității numirii în funcție a candidatului principal al partidului”.
Altfel spus: cel sau cea care își dorește acest titlu va trebui să devină principalul candidat al grupării sale politice, să câștige alegerile și să asigure o majoritate în Parlamentul European.
În prezent, președintele Comisiei e desemnat de şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre – un privilegiu la care e greu de crezut că vor fi dispuși să renunțe și care a fost folosit și la scrutinul din 2019, când Manfred Weber (candidatul principal al Partidului Popular European și câștigător al alegerilor) a fost înlocuit pe această cale cu Ursula von der Leyen.
2. Vot contra veto – misiune imposibilă
Un alt deziderat al coaliției semafor ține de crearea unei politici externe și de securitate comune la nivel UE.
O astfel de transformare ar însemna însă ca toate cele 27 de state europene să renunțe de bunăvoie la dreptul lor de veto în politica externă și să accepte în schimb principiul majorității. O „misiune imposibilă” în stadiul actual al UE.
Într-un mod similar sunt privite toate schimbările tratatelor în direcția federalismului. Acestea ar implica nu doar consensul între statele membre, ci și organizarea de referendumuri în anumite țări.
Un „proiect gigant”, pe care însă, cel puțin declarativ, actuala coaliție din Germania și-l asumă.
3. Acces la „cutia neagră” a Europei: Consiliul UE
Un alt aspect unde poziționarea guvernului Scholz capătă răsunet ține de reformarea procesului decizional al Consiliului UE, numit și „cutia neagră” a Europei. În programa sa, coaliția semafor cere ca activitatea acestui corp decizional „să devină mai transparentă”.
„Sună inofensiv, dar este de fapt exploziv”, e concluzia jurnalistului Tagesspiegel Harald Schumann, care salută intențiile de reformare a „nucleului putred al Constituției UE”, de care în acest moment „beneficiază mai ales lobbyiștii bine organizați”.
Activitatea celor 150 de grupuri de lucru și comitete ale Consiliului e secretă, ceea ce înseamnă că nici jurnaliștii, nici parlamentarii nu pot afla ce poziție a adoptat guvernul lor în respectivele dezbateri legislative.
„Este practic imposibil pentru cetățeni să înțeleagă cum a apărut o lege europeană” conchide Ombudsmanul European, Emily OReilly, observând totodată că această stare de fapt „le subminează dreptul de a-i trage la răspundere pe reprezentanții aleși”.
Pe lângă proiectele ambițioase menționate până acum – care riscă tocmai datorită amplorii lor să fie privite mai degrabă ca niște deziderate simbolice – coaliția face și propuneri mai concrete, cu consecințe pe termen scurt și mediu.
Împreună împotriva „votului german”
Noii partenerii de guvernare din Germania se angajează să își eficientizeze procesul decizional în Bruxelles printr-o „coordonare a politicilor europene”.
Este o încercare de evitare a așa-numitului „vot german”, cum este botezat în Bruxelles fenomenul abținerii de la vot a delegaților germani, pentru că membrii Marii coaliții, SPD și CDU/CSU, nu puteau ajunge la consens. Multe propuneri de legi – de la introducerea unei cote de femei în consiliile de administraţie ale companiilor și până la extinderea rețelei feroviare transeuropene – au eșuat din acest motiv.
Taxarea derapajelor de la statul de drept
O ruptură cu trecutul se conturează și în ce privește taxarea derapajelor de la statul de drept din interiorul UE.
Comisia Europeană ar trebui să „aplice și să utilizeze rapid și consecvent instrumentele deja existente pentru protejarea statului de drept”, se notează în acordul coaliției. Sunt menționate concret tăieri ale fondurilor europene și penalizări pentru țările care nu respectă deciziile Curții Europene de Justiție – aspecte care vizează în primul rând Polonia.
Coaliția anunță totodată că își va da acordul pentru alocarea fondurilor PNRR doar „dacă se asigură condiții cum ar fi independența justiției”.
Germania nu poate opri de una singură aceste plăți, dar întărește astfel poziția actuală a Comisiei Europene, care refuză momentan alocarea de fonduri către Ungaria și Polonia tocmai din cauza derapajelor de la statul de drept.
Continuitate în politica fiscală și economică
Capitolul care rezonează cel mai mult cu politicile erei Merkel este cel legat de strategia fiscală.
Acordul de guvernare subliniază necesitatea unei „suveranități strategice” a UE, în linia lui Emmanuel Macron, nu doar în privința politicii externe, ci și a celei comerciale și de dezvoltare. Se menționează totodată investiții în proiecte europene de infrastructură pentru căi ferate, energie, electricitate etc. Dar nu se lămurește de unde ar putea veni acești bani. În același timp, nu sunt planificate împrumuturi noi.
Se menționează totodată că planul de redresare bazat pe datorii comune este un instrument „limitat prin durată și fonduri”, iar „esențială pentru bunăstarea Europei” este, în primul rând, „stabilitatea prețurilor”.
Se simte aici, înainte de toate, influența liberalilor, care încearcă să tempereze eforturile lui Olaf Scholz de a transforma planul european de redresare într-un „moment Hamilton”. Actualul cancelar a folosit la un moment dat această titulatură în privința fondurilor corona, făcând aluzie la fostul secretar al Trezoreriei SUA, Alexander Hamilton, care a introdus datoriile comune între statele americane.
În acest moment, spune Guntram Wolff, șeful unui think-tank din Bruxelles, se aplică mai degrabă un alt citat al lui Scholz: „Un ministru de finanțe german rămâne ministru de finanțe german”.
În politica fiscală, coaliția semafor se dovedește a fi la fel de conservatoare ca guvernul anterior.
Ursula von der Leyen, vizată de acord
Un paragraf din acordul de guvernare a atras îndeosebi atenția presei, pentru că o vizează în mod direct pe actuala președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen: „Dreptul de a propune comisarul european le revine Verzilor, cu condiția ca președintele Comisiei să nu vină tot din Germania”.
În acest punct, Verzii mizează în mod clar pe faptul că von der Leyen nu va primi un al doilea mandat de președinte. În caz contrar, dreptul lor de a propune un comisar va fi în van (pentru că Germania nu poate deține două posturi atât de înalte din Comisie).
De la teorie la practică
În ce măsură planurile ambițioase ale coaliției semafor vor duce într-adevăr la o schimbare de direcție la nivel european se va vedea foarte curând. „Probele de foc” pentru noua diplomație germană sunt deja în desfășurare.
Annalena Baerbock, proaspăt numita ministru de externe al Germaniei și fostă candidată a Verzilor pentru funcția de cancelar, a absolvit vineri un prim test pentru strategia ei bazată pe „dialog și fermitate”, în timpul vizitei inaugurale la Varșovia.
Capitala Poloniei este împânzită în aceste zile cu afișe realizate din bani publici care cer Germaniei despăgubiri pentru al Doilea Război Mondial și îi prezintă pe Angela Merkel și Frank-Walter Steinmeier alături de Adolf Hitler și Joseph Goebbels. „Pot autoritățile germane, care se arată atât de preocupate de statul de drept al altora, să se ocupe în sfârșit de propriile nelegiuiri?”, este întrebarea de pe afișe.
Contactate în prealabil de partea germană în legătură cu aceste „imagini defăimătoare”, autoritățile poloneze au negat orice responsabilitate. Cu toate acestea, ministrul de externe polonez, Zbigniew Rau, a dovedit în timpul vizitei omoloagei sale germane că stăpânește și el arta de a îmbina istoria celui de-al Doilea Război Mondial cu dezbaterea actuală despre statul de drept (o strategie folosită chiar și cu reprezentanții Comisiei Europene).
În timpul conferinței de presă comune de vineri, Rau a abordat din nou subiectul despăgubirilor, reiterând și cererile de închidere a proiectului Nord Stream 2. El a dovedit totodată o bună cunoaștere a noului acord de guvernare german, unde Polonia este menționată direct doar în contexte pozitive, inclusiv în proiecte de cooperare pe care șeful diplomației poloneze le-a lăudat. În încheierea lungului său discurs, a exprimat însă și critici la adresa planurilor Germaniei de federalizare a UE.
Baerbock, care se poziționează, la rândul ei, împotriva proiectului Nord Stream 2, dar și pentru o atitudine mai fermă față de Rusia, a reacționat cu diplomație, invocând de mai multe ori în răspunsul ei „prietenia germano-poloneză”, care exclude „o politică pe deasupra capetelor vecinilor noştri” sau „în detrimentul celuilalt”, dar menționând și „divergenţele majore” dintre Berlin şi Varşovia în chestiunea statului de drept, adică acel punct al programei coaliției care vizează Polonia indirect.
„Acordul nostru de guvernare”, a mai declarat ea după încheierea discuțiilor, „a fost probabil citit în străinătate mai amănunțit decât în Germania”.