ComenteazăConstatăm, în ultimii ani, aplicarea unei duble măsuri care devine din ce în ce mai supărătoare. De la lucruri extrem de grave la unele aparent mai puțin importante, lucrurile sunt judecate nu prin raportare la principii sau la legi, ci la tabere.
Corupția ucide. Am învățat asta dureros în toamna lui 2015. Vrem să se lupte cu toți corupții, pe viață și pe moarte, dar… Dar pe măsură ce se apropie cămașa de corp, pe măsură ce acuzații de corupție sunt mai aproape, intervine dubla măsură. De obicei, în provincie, dacă un ales local, eventual un primar, este acuzat de corupție, răspunsurile opiniei publice sunt foarte îngăduitoare: „Ei, o fi furat, dar a și făcut ceva…”. De obicei „a făcut” un sfert din cât putea face, dar e din comunitate, îl știe lumea de prin piață, nu doar de la televizor.
Suntem de acord, foarte mulți dintre noi, că Partidul Comunist Român și Securitatea au fost, înainte de 1989, pilonii centrali ai unui regim criminal, dar… Dar, în funcție de simpatiile fiecărei tabere, apar securiști și torționari buni, pe lângă securiștii și torționarii răi.
Devalizarea României n-a început în ultimii ani. Marile averi postdecembriste au, la început, cel puțin un securist sau un comunist dintre ăștia deveniți onorabili. Dar asta nu mai interesează pe nimeni. Au trecut aproape 30 de ani din 1989 și am devenit extrem de îngăduitori. În funcție de tabere, desigur.
Într-un studio de televiziune, un fost turnător al Securității spumegă la adresa unui procuror care a activat cu destul de mult zel nedemocratic în folosul regimului comunist. Turnătorul îi dădea în gât pe străinii care-i erau colegi de facultate, iar procurorul a condus o comisie de eliberare condiționată care l-a mai ținut o vreme în închisoare pe un disident al regimului. Ambii sunt egali în micime și, poate, chiar nemernicie. Au făcut-o nu pentru că erau obligați, ci pentru că au obținut beneficii pentru carierele lor.
Vrem independența totală a magistraților, dar… Dar dacă într-un proces de-al unui politician, procurorul de ședință ar fi fost schimbat brusc și înlocuit cu unul care cere ridicarea măsurilor preventive dispuse de o secție a Parchetului, lumea ar fi fost în stradă în cinci minute. Dacă acest lucru se întâmplă în procesul unui alt procuror, este OK. Dacă un politician român ar fi cerut încetarea unui proces, era jale. Dacă o cere un politician european, e foarte bine.
Negăm, cu mare ușurință, abuzuri evidente, în timp ce ne indignează altele. E un mod ciudat de a gândi și, mai ales, de a reacționa. Sau, mai degrabă, doar de a reacționa. Gânditul nu este, zilele astea, o preocupare principală.
Patrick André de Hillerin
Citește și: