Așa se face că Nicușor Dan nu și-a promovat și candidatura pentru Consiliul General al Municipiului București. Ar fi avut voturile necesare pentru a fi consilier general, dacă alegătorii săi ar fi știut că pot să-l voteze și pentru Consiliu, doar că nimeni din jurul său și nici măcar el însuși nu au considerat important să comunice această candidatură. Pentru că ei au crezut că totul vine de la sine, chiar și în lipsa informației.
Vocea lui Nicușor Dan s-a auzit, în continuare, în tribunale, unde se auzea de ceva vreme în lupta cu urbanismul haotic al PMB și al primăriilor de sector. Orașul a pierdut însă timpul, în vreme ce ONG-ul lui Nicușor Dan câștiga proces după proces.
În 2016, Nicușor Dan a dat semne că a mai crescut. Că fie a mai învățat câte ceva despre alegeri, fie a acceptat să primească niște consiliere competentă. A înființat USB (Uniunea Slavați Bucureștiul), a scos un scor frumos și a dat speranțe. Oamenii au văzut că se poate. Așa s-a născut USR (Uniunea Salvați România), care a coalizat oameni de foarte multe orientări, dar care aveau în comun dorința de a schimba lucrurile încremenite în proiect de aproape o eternitate. Hai, nu o eternitate. În momentul ăla însă, erau deja 26 de ani împliniți.
Cumva, lucrurile n-au mers foarte lin pentru fostul olimpic internațional la matematică.
A fost considerat prea anacronic pentru partidul pe care, practic, l-a înființat. Nu mai putea el să-l conducă, era nevoie de un om mai arătos, mai obișnuit cu dedesubturile lumii în care trăim.
Dan Barna a devenit președinte al USR, iar Nicușor Dan s-a retras din partid. S-a întors, generos, pentru câteva ore, ca să permită participarea alianței USR-PLUS la europarlamentare. Vajnicii și chițibușarii săi urmași nu se învredniciseră să facă schimbările obligatorii în actele de înregistrare ale partidului.
Pe construcția inițială a lui Nicușor Dan s-a clădit cea mai mare speranță a generației tinere. Și a început să se prăbușească în momentul imediat următor alegerilor prezidențiale. Căpos și dotat, cumva, cu niște enormi ochelari de cal, Nicușor Dan nu s-a schimbat, nu a deraiat, nu a lucrat la PR-ul lui mai deloc. Ce bine i-ar fi prins un film în care să joace rolul salvatorului, al unicei speranțe, al eroului providențial… N-a fost să fie.
Dar Nicușor Dan a învățat politică. Sau cineva a învățat pentru el.
Și-a făcut un partid micuț, cât să nu fie nevoit să se reînscrie în USR. Și, lovitura finală, a negociat cu PNL la sânge. N-a acceptat să se înscrie nici în partidul lui Rareș Bogdan, dar a reușit să le arate liberalilor că numai el poate fi soluția.
În timp ce lobby-ul transparent al contracandidatului său în cadrul alianței, Vlad Voiculescu, încă mai încearcă să explice cine sunt alegerile primare, de ce sunt sondajele proaste și de ce Vlad Voiculescu e “The One“, Nicușor, proaspătul politician, a obținut sprijinul PNL, care nu-și va mai nominaliza un candidat propriu. Este șah politic. Asta ca să fim eleganți, să nu spunem direct mat.
PLUS cere de multă vreme o dreaptă unificată. Iată, pentru București, le-a oferit-o Nicușor. Dacă nu o acceptă, cei de la PLUS nu fac decât să spună că voiau o dreaptă unificată, dar numai și numai sub ei.
Nicușor a învățat politică. Alții, în schimb, n-au învățat că numai cu imagine, gargară și sclipici piaristici nu se face nimic bun.