Nimic nou pe frontul funest

Mereu trebuie să moară oameni ca să fim băgați în seamă.

Dar cum ar fi să nu moară nimeni din cauza deciziilor politicienilor sau a lipsei lor, și, totuși, lucrurile să meargă înainte? Asta ar fi o Românie normală. Aia în care luăm decizii altfel decât sub amenințare.

Dar nu ne place. E nasol să gândim înainte, înapoi. Gândim la deadline, la limită. De aia nu suntem pregătiți de nimic.

Mor oameni?

Nasol. Se putea să nu moară?

Nu știm.

Știm doar că dacă s-ar fi intervenit mai devreme am fi putut cumpăra, mai ieftin, măști, combinezoane, mănuși și multe alte lucruri.

Dar n-am cumpărat. Eram prea ocupai cu anticipatele sufletului. Cineva avea nevoie de puterea absolută.

În sfârșit, a primit-o.

Suntem, spre deosebire de EL, aici. Dispuși să ajutăm, să ne implicăm. N-avem timp să ne bronzăm, aia e. O vom face sau nu atunci când se va termina criza.

Noi, ziariștii, nu putem să oprim creșterea numărului de decese cauzate de coronavirus. Noi putem doar să vă dăm informații la zi. atâta vreme cât le avem. Dar începem să nu mai avem.

Informațiile bune, reale și credibile, se termină. Statul a pus monopol pe ele, dacă le dăm pur și simplu ne interzic.

Deci e OK, totul va fi bine.

Cândva.

Urmărește-ne pe Google News