Bine că s-a implicat președintele Iohannis în conferință de presă, că a stabilit domnia sa că avem de-a face cu o criză de comunicare între directorii de spitale, nu de o criză a paturilor de la ATI, astfel încât doctorul Musta a putut reveni asupra declarației, clarificând confuziile: pacienții au murit din cauza ceții dese, nu pentru că nu erau paturi la ATI.

Dă rău să spui că nu mai sunt paturi la ATI, atunci când președintele și premierul sunt în campanie electorală și declară, zi de zi, că s-a făcut și se mai face totul pentru victoria finală împotriva virusului.

Iar dacă președintele personal a făcut totul și a făcut extrem de bine, ocupându-se el însuși chiar și de achiziții, cum poți tu să spui că nu-s paturi? Se poate?

Când una fumezi și alta spui

Iar dacă pacienții de la Timișoara au decedat din cauza ceții (cine suntem noi să-l contrazicem pe doctorul Musta?), tot cu aerul au legătură și declarațiile recente din București. Cu substanțele pe care le bagă ăștia în aer fix atunci când inspiră Ludovic Orban sau Klaus Iohannis. 

În mediul șmecheresc al țării, la apariția unei declarații halucinante țâșnește, rapid, și întrebarea: „Ce fumează ăsta?”. Premierul fumează, e drept, dar numai țigări legale, din tutun. Că le fumează în locuri ilegale, cum sunt clădirile guvernamentale, nu mai este treaba noastră.

Președintele Iohannis nici măcar așa ceva nu fumează. Deci trebuie să fie de la ce bagă ăștia în aer. Care ăștia? Oculta mondială, iudeo-masoneria și rușii, care vor să-i compromită pe cei doi lideri carpatini.

Weekendul ne ajută să scădem cifrele

Joi, Ludovic Orban a fost extrem de optimist, de purtător de vești bune: „Pe rezultatele testărilor pe ultimele 5 zile, constatăm că am oprit această creştere, ba chiar este o oarecare tendinţă de plafonare a numărului de cazuri […]”. 

În alea 5 zile numărate de premier intrau și acele zile tradiționale în care numărul testelor scade cu aproape trei sferturi. Acele zile în care mistificăm realitatea și ajustăm, din pix, rata națională a infectărilor. Sâmbăta, duminca și lunea, numerele comunicate de către Grupul de Comunicare Strategică nu reprezintă realitatea, ci obiceiul strămoșesc de a ne lua liber în weekend chiar și atunci când țara este în flăcări.

Cei care ar trebui să prelucreze testele sunt asemenea unor pompieri care vineri, la 14.00-14.30, lasă găleata în fața incendiului în desfășurare, semnează fișa de pontaj și se duc liniștiți acasă, de unde vor reveni luni pentru a continua treaba. Dacă mai au ce continua. Aș spune că a scăzut numărul de infectări după ce iei în calcul zilele nemuncii în sistem, nu este o noutate.

Acum câteva luni, premierul chiar anunța cu tupeu, la fiecare început de săptămână, că, iată, scad cazurile, pentru că Guvernul își face treaba.

În popor, această tactică, atât de dragă guvernanților și care, deși străvezie, încă mai prinde, se numește „prosteală pe față”.

Și președintele spune că suntem pe drumul cel bun

Este și tactica favorită a domnului președinte, care, tot joi, s-a împăunat peste măsură, pe aceeași temă: „Măsurile luate de Guvern acum câteva săptămâni, care au dus la dezbateri de tot felul, deja dau primele rezultate. Cu siguranță ați observat că acum 3-4 săptămâni numărul de cazuri creștea foarte mult. Acum deja suntem în a treia săptămână când numărul maxim e de 10.000 și multe zile când numărul e sensibil sub 10.000”.

E vremea să tragem aer în piept, să respirăm adânc și să evităm a ne enerva. În definitiv, președintele Iohannis a fost foarte modest. Putea să le spună prefecților foarte simplu: „Vedeți, băi, cum se face? Luni, pe 9 noiembrie, nici nu închisesem piețele decât de câteva ore, iar numărul infectaților a scăzut la 3.240! Doar cu o zi înainte erau de două ori mai multe. Nu merit eu aplauze furtunoase?”.

Din 22 octombrie, s-a dublat numărul de cazuri

Problema însă nu stă deloc așa cum a prezentat-o Klaus Iohannis.

Pe 22 octombrie, data de la care se împlineau joi trei săptămâni, România înregistra 4.902 de noi cazuri. Nici măcar nu se ajunsese, până atunci, la 5.000 de cazuri pe zi. Dar ce bine, nu?, că de trei săptămâni ne-am stabilizat la „maxim 10.000” de cazuri pe zi. Ce coincidență ciudată că fix în aceeași zi cu declarația președintelui Iohannis, „maxim 10.000” a însemnat 10.142. Cum tot „maxim 10.000” de cazuri au însemnat și cele 10.260 de vineri, 6 noiembrie.

De fapt, din 22 octombrie, „ultimele 3 săptămâni”, cum ar veni, numărul zilnic de cazuri nu s-a stabilizat. S-a dublat. Și tot în trei săptămâni numărul morților a ajuns de la 6.163 la 8.510. În doar 21 de zile au murit 38% din numărul total al morților din primele 214 zile de la decesul numărul unu cauzat de COVID.

Că sunt sau nu paturi libere la ATI pentru bolnavii deCOVID, încă nu știm exact. Dar nu acestea sunt paturile de care, se apare, începem să avem din ce în ce mai mare nevoie.

Urgența principală a României începe să fie reprezentată de două paturi la Psihiatrie, pentru cei doi pacienți care se cred unul premier competent și celălalt președinte providențial.

 
 

Urmărește-ne pe Google News