Comentează- După cum a spus un invitat de la CNN, cine știe, poate că democrații vor obține victoria politică in extremis, dar victoria morală nu s-a înregistrat, pentru că țara nu a repudiat direcția politică a președintelui.
După o noapte epuizantă, care continuă încă, Donald Trump are prima șansă pe tablele colorate ale televiziunilor pentru a ajunge la 270 de voturi ale electorilor.
Întâi, a fost șocul valului hispanic pro Trump din Miami.
Chiar și analiștii din echipa lui Biden, citați de CNN sau de FOX, unde Chris Wallace și ceilalți au fost niște profesioniști impecabili, au tresărit nu pentru că Biden a pierdut Florida, ci pentru că a făcut-o prin participarea însemnată a comunității cubaneze din Miami, care a votat masiv cu Trump.
Da, votanții veniți din Havana sunt, în mod tradițional, republicani, dar nimeni nu se aștepta la un asemenea scor.
Însă părea cu adevărat implauzibil ca performanța lui Trump printre alegătorii latino din Miami să fie mai bună în 2020 decât în 2016.
Apoi, Trump a revenit în North Carolina și Ohio, unde Biden începuse bine, pentru că inițial s-au centralizat voturile prin poștă sau în avans, predominant democratice. Georgia și Texas nu și-au confirmat schimbarea pe care miza Biden și au rămas în roșu. Până la această oră, doar cu Arizona a reușit Biden un break, singura schimbare față de acum 4 ani, cel puțin până acum.
“Două Românii” n-a fost o vorbă doar pentru noi. Harta Statelor Unite e azi împărțită între marile aglomerări urbane albastre și restul teritoriului, în roșu.
Aici intră și suburbiile, 50% dintre locuitorii Americii locuiesc în ele, unde fotografia lui Trump e pe bordul truck-urilor a căror oglindă retrovizoare e, uneori, cât un televizor de pe vremea când ne uitam la fotbal la bulgari.
Între orașele ideilor, cum le place locuitorilor lor să le numească, și populația care a ieșit în număr imens pentru Donald Trump se vorbește ca despre două constelații. Și poate că sunt. Dar nu întotdeauna în direcția simplă. În Michigan sau Pennsylvania, cele două state care au rămas cruciale, se muncește de se rupe, sunt ardelenii noștri, oameni care își iau, în afară de concediu, două, trei zile libere. Pe an.
Ceva li s-a părut nedrept, ceva poate că i-a speriat în lumea întrezărită. Și au ieșit să voteze, chiar mai mult decât acum 4 ani și, deloc puțini dintre ei, l-au votat pe Trump.
E de văzut, pentru că primele cifre demografice arată că mobilizarea a fost mai degrabă la cei vârstnici, dacă orașele universitare, de care sunt pline statele americane, s-au străduit la rându-le. Sau au făcut ca la noi, în 2016, când tinerii au stat acasă.
Ce e aproape sigur e că Donald Trump a convins, la votul popular, mai mulți oameni decât în 2016.
Mai e ceva. Formidabilă a fost mobilizarea administratorilor votului și a voluntarilor. Fie ei republicani sau democrați, să centralizezi 90% din voturi în Florida în două ore e uluitor, căci vorbim despre 10 milioane de voturi numai în acest stat, mai mult decât am avut noi la alegerile prezidențiale din 2019.
Acest imens aparat electoral, camera de panică a democrației, n-a avut timp să-și piardă mirosul, gustul și speranța că și mâine va fi o zi, indiferent cine va fi ales președinte.