Noua eră energetică a umanității. De ce fuziunea nucleară obținută în SUA schimbă datele geopoliticii

Tema a intrat pe agenda fizicienilor încă din anii 20, s-a maturizat teoretic în anii 40 (când procesul simetric, de fisiune nucleară, a deschis era atomică tocmai prin tragicul final de la Hiroshima & Nagasaki), intrând acum într-un stadiu operativ, care deschide posibilitatea de a reproduce procesele de nucleosinteză stelară: ele sunt „responsabile” și de activitatea solară care întreține viața terestră. Oricât am fi obișnuiți cu evenimentele curente – care ne atrag atenția prin folosirea inflaționară a ideii de „criză” – progresul american (semnalat cu entuziasm în mass-media) e de cu totul altă magnitudine. 

Dacă vom putea produce energie nucleară curată, fără povara reciclării deșeurilor radioactive, am rezolva masiv și poate definitiv problemele energetice ale umanității. Din cauza lor încep, în fond, toate conflictele, inclusiv cel din Ucraina, pe căptușeala căruia scrie Nord Stream… 

Prin urmare, asistăm la o posibilă schimbare de paradigmă istorică în privința sustenabilității energetice a economiei mondiale. De vreme ce suntem în NATO, poate că sistemul ELI de la Măgurele (Extreme Light Infrastructure) ne va ajuta să fim mai mult decât spectatori (sau beneficiari secundari) ai epopeei transformatoare aflată acum la primii săi pași cu adevărat revoluționari. Și care se axează, printre altele, pe laseri de mare capacitate.  

Recomandări

Cazul Ferma Dacilor. Un an de la focul devastator care a omorât opt oameni. Laboratorul de expertize criminalistice a identificat cauzele incendiului

Câteva consecințe

Prima consecință previzibilă a posibilității de a produce nelimitat energie nucleară curată, pe bază de fuziune, pare a fi accelerarea ieșirii din era hidrocarburilor, inaugurată odată cu revoluția industrială britanică din secolul al XIX-lea și aflată în coexistență cu energia atomică, după cel de Al Doilea Război Mondial.

Tranziția verde ar putea dura mai puțin, nu doar spre bucuria ecologiștilor și a planetei noastre (căreia îi atribuim tot mai des un „suflet”), ci și la nivelul pragmatic al reducerii decalajului Nord-Sud. E foarte important că progresele la care mă refer s-au realizat în SUA, întrucât asta atestă concret capacitatea „Occidentului colectiv” (vorba lui Putin) de a-și conserva supremația tehnologică, deci inițiativa strategică. 

A doua consecință, legată firește de prima, vizează reconfigurarea geopolitică. În chip gradual și inevitabil, țările OPEC + (unde + înseamnă Rusia) și-ar pierde relevanța și marja de manevră politico-diplomatică. Etern instabila zonă a Orientului Mijlociu (extins spre Caucazul de Sud și spre nordul Africii) ar intra într-un regim geostrategic fără miză acută. Evident, metamorfoza peisajului global va dura decenii. Deci nimeni nu ne va împiedica, bunăoară, să exploatăm, până la epuizare, punga de gaz din platoul pontic, pe seama căreia PIB-ul României are frumoasa ocazie de a trece la alt nivel.  

Recomandări

Edith Alibec, despre ce înseamnă să fii actriță independentă: „M-am apucat să fac proiectul și am început să bat la uși”

Orice nouă tehnologie disruptivă definește o etapă distinctă în evoluția umană, cu bunele și relele aferente. Nici energia obținută prin fuziune nucleară nu va face excepție.

Personal – chiar dacă Elon Musk și alți sacerdoți ai New Age se și văd pe Marte, în colonii exclusive finalmente realizabile – cred că omenirea face erori tot mai mari pe măsură ce-și sporește puterea (de toate felurile), așa că nu mă aștept la instalarea păcii eterne visate de Kant, ci mai curând la o exponențială creștere a riscurilor corespunzătoare. 

Știm din trecut că orice factor care a dezvoltat economia (focul, combustibilii fosili, motorul cu aburi, electricitatea etc.) a contribuit și la apariția unor arme din ce în ce mai distrugătoare și că vanitatea umană e direct proporțională cu invidia, competiția neloială și celelalte piese din arsenalul faustic al voinței de putere absolută. Dar tot din trecut știm că rațiunea umană a prevalat, adaptându-se echilibrat la provocările unor noi surse de energie, ca prilejuri de progres uman.

Problema de fond e că respectivul echilibru a fost asigurat tocmai prin nevoia obiectivă de a distribui relativ echitabil niște resurse fatalmente limitate. Nu știm, în cazul fuziunii nucleare, cum s-ar autogestiona o populație umană care iese din regimul „ontologic” al penuriei și dispune, în premieră, de o creștere (nu doar demografică) potențial nelimitată.

Recomandări

Ultimul mesaj al pilotului avionului prăbușit în Kazahstan indică un posibil atac. Principalii suspecți

Ca umanist complexat de anvergura salturilor științifice cu care sunt și eu contemporan, mă gândesc, bătrânește, la fabula lui La Fontaine, „Broasca și boul”, sperând că tehno-utopiile noastre tot mai „fezabile” nu ne vor abona la un asemenea sfârșit. 

Urmărește-ne pe Google News