Dacă amenda este de 5.000 de lei, atunci știrea nu merită băgată în seamă, chiar dacă amendatul este Banciu, Moraru, Gâdea sau Oreste. Dacă amenda depășește 10.000 de lei, atunci știrea câștigă în “greutate”, iar la 50.000 merită scoasă chiar și pe front page și se așteaptă ca amendatul să reacționeze nervos, vehement, în aceeași seară, în emisiunea sa, în care “va șterge pe jos” cu membrii Consiliului, individual sau la grămadă, depinde de tupeu și de conjunctură.
CNA nu va reacționa imediat la înjurături, cazul se bagă o vreme sub preș, dar nimeni nu uită. Va veni o vreme când cei din CNA vor declara că “votul acesta” nu are nicio legătură cu atacurile de la sancțiunea anterioară.
În afară de amenzi, din când în când, Consiliul mai aplică și niște “somații publice”, pentru încălcări ale Legii Audiovizualului pe care le consideră mai puțin grave. Pentru că nu-i “atinge la portofel”, radiodifuzorii nici nu le iau în serios. Somațiile sunt bune pentru raportul anual al CNA, ca să arate că a avut activitate.
Mai aflăm despre activitatea Consiliului când se ajunge la concluzia că o reclamă TV nu este în regulă și se decide că trebuie retrasă de la difuzare, pe baza prevederilor legale, desigur! De cele mai multe ori, astfel de decizii se iau după mult timp de la încheierea campaniei (o lună, două), de exemplu, reclama la pâinea Vel Pitar sau la un gel antibacterian, conform Paginademedia.ro.
Reacțiile întârziate ale Consiliului sunt de-a dreptul caraghioase, parcă ar fi un paznic de noapte, trezit mahmur a doua zi dimineața, cu marfa arsă în depozit, după ce pompierii, alertați de trecători, au luptat toată noaptea cu flăcările.
O instituție de decor
Dacă Harry Potter ar face o magie să dispară subit piața de radio-TV, astfel încât să nu mai existe urmă de televiziune și radio în România, n-ar fi nicio surpriză ca membrii Consiliului să se reunească într-o ședință ca să discute subiectul trecut pe ordinea de zi, dar peste vreo trei-patru luni de la momentul “dispariției”, după ce vor termina, eventual, de discutat sesizările care așteaptă să le vină rândul…
CNA și-a pierdut calitatea de “paznic”, de “arbitru” sau, cum scrie la Legea Audiovizualului, de “garant al interesului public” și de “autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale”.
CNA a ajuns o instituție de decor, în care membrii Consiliului, oameni trimiși de partidele politice, unii fără să cunoască nimic despre audiovizual decât că există niște ecrane de televizor în fiecare casă, protejează televiziunile înregimentate politicii oficiale a momentului și amendează televiziunile dușmănoase cu reprezentanții partidelor care i-au numit în funcție. Jobul este simplu: aperi televiziunile care sunt cu partidul care te-a trimis.
Doar interesul politic pune în mișcare sancțiunile
Așa încât, în prezent, unii apără televiziunile care sunt cu PSD, alții apără televiziunile care sunt cu PNL și cu Iohannis. Amenzile prin care CNA își justifică activitatea în public sunt negociate “politic”, unii votează “pentru”, alții “contra”, în funcție de coloratura politică a celui care a fost trimis în Consiliu. Sau blochează luarea oricărei decizii, deși legea a fost clar încălcată, scindând votul astfel încât niciuna nu va primi cele minimum 6 voturi necesare pentru adoptare.
În vorbe, agenda membrilor CNA este “interesul public”. În fapte, doar interesul politic pune în mișcare mecanismele sancțiunii. De aici, postura de slugă a multora dintre membri, condiție specifică funcționarilor numiți politic. Sunt și câteva teme de “acoperire” legate de protecția minorilor, de sănătatea publică și de minorități. Praf în ochi!
Se știe, ajungi membru CNA dacă ai pile politice, dacă tragi sfori cât mai sus, în partidele cele mai mari, aflate la putere sau în opoziție. Mai sunt și câțiva membri care, cufundați în blazare, își urmăresc, discret, interesele personale, bucurându-se de facilitățile acestei sinecuri binecuvântate, dar tot politic votează și ei, că doar nu i-a pus Duhul Sfânt în Consiliu.
Atâta timp cât membrii CNA nu se autosesizează când televiziunile amendate, de exemplu, nu și-au achitat la zi amenzile și să aplice legea (prin retragerea licenței), această “activitate” pare mai degrabă un spectacol (prost) de teatru: eu mă fac că te amendez, deci am activitate, tu te prefaci că plătești amenzile și, revoltat, îți vezi în continuare de înjurăturile aducătoare de rating!
Percepția indusă publicului mai cu seamă de televiziunile (chipurile!) oropsite, la care se lucrează încă de la înființarea acestei instituții, este că CNA ar fi un cenzor nemilos, care stă treaz zi și noapte și-i cenzurează pe bieții realizatori, moderatori, analiști și comentatori. (Vă mai amintiți demonstrațiile instigate de Badea și Gâdea din fața sediului CNA din urmă cu câțiva ani?)
CNA doarme la comandă
În realitate, CNA doarme. Nu că ar fi fost ostenit de atâta muncă, ci doarme pentru că a primit ordin să doarmă. Iar acest ordin este conținut chiar în legea de organizare și funcționare care permite negocierea aplicării legii prin votul a minimum șase oameni dintr-un cvorum de opt (în total sunt 11 membri CNA). Mai mult, somnul este și comod, nu implică responsabilitate.
Așa-zisul statut de “garant al interesului public” este un rol asumat cu resemnare, frică și slugărnicie de acești funcționari. Poziția de lucru a membrilor CNA este cu spatele la “interesul public” și cu fața la politicienii care i-au trimis în Consiliu, cu spatele la piața audiovizualului, dar cu fața la companiile care le servesc interesele stăpânilor de moment.
Din această “poziție” negociată permanent, menținută și controlată din zona politică, CNA a devenit o instituție decorativă și expirată. Și-a pierdut credibilitatea și autoritatea. Dar cea mai mare pierdere este respectul în fața industriei audiovizualului.
CNA nu mai este de mult timp o instituție respectabilă. Respectul nu se câștigă prin aplicarea de amenzi, ci prin aplicarea legii cu justă măsură și egal pentru toți. Asta nu înseamnă că instituția ar trebui desființată, ci reformată. Oamenii care sunt trimiși aici ar trebui să-și schimbe poziția: cu spatele la politicieni, cu ochii în piață, la interesul consumatorilor de programe audiovizuale.
Reforma trebuie să plece de la transformarea consiliului audiovizualului dintr-un organism care negociază în funcție de echilibrul politic aplicarea sau nu a legii într-o echipă de profesioniști ai audiovizualului care să-și asume individual cazurile de încălcare a legii, avertismentele, sancțiunile și ordinele de intrare în legalitate, pe semnătură, independent de interesele celor care i-au numit.
Pentru că, în prezent, fiecare membru CNA se ascunde în spatele deciziei colective (Consiliul a decis!), ca în ședințele PCR de pe vremuri. Acest “spectacol de teatru” continuă cu aceiași “regizori”, cu aceiași “actori” și cu o sală goală.
foto: CNA.ro
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!