Comentarii

Comentarii (4)

rololiv • 15.12.2022, 21:51

Datele mentionate, indiferent de faptul ca li se poate contesta gradul de acuratete, sunt de natura sa te inghete de oroare. Nu mi se pare insa nici ca radacina problemei se gaseste in "privarea de cunoastere" si nici ca este ceva de extras de aici pentru a argumenta opinii despre ce se intampla in Romania. Exista, neindoielnic, o "imponderabila" a "sufletului rus" (care l-a facut, bunaoara, pe un fost detinut in Gulag si curajos denuntator al sau, i.e., Soljenitin, sa profeseze teze mistic-nationaliste imbibate de dispret fata de toti ne-rusii pana la sfarsitul vietii). Si exista faptul ca ABSOLUT NICIODATA in istoria lor rusii nu au trecut printr-un oricat de scurt simulacru (macar) de democratie. Iar in majoritatea covarsitoare a timpului au fost semi-sclavi. Or, un suflet de sluga poate fi creat de experienta istorica, iar iluzia de a fi de fapt stapan (asuprindu-i si dispretuindu-i pe altii) poate fi supapa de evacuare a frustrarii date de aceasta conditie. Nu vad, deci, nici o comparatie posibila cu romanii, care nu au fost semi-sclavi cel putin de pe la 1850 pana in 1947 si dupa 1989. Iar eventualelor indignati de implicita ponegrire a "iepocii de aur" le amintesc ca, asa cum spunea un banc al perioadei, oricine putea sa defecheze in fata Comitetului Central, cu singura conditie de a nu isi da jos pantalonii.

dante69 • 15.12.2022, 16:13

E bine că s-a clarificat și subiectul asta. Noua ni s-a tot lăsat impresia că lucruri stau altfel. Dar în fond poate că peste tot masele gândesc exact cum cum sint modelate de cei care țin societățile în mână. Imediat după 90 a ieșit la iveală că până și propaganda aberanta de dinainte fusese în fapt foarte eficientă.

GoguDemagogu • 15.12.2022, 14:02

Ce trist, să iei decizii importante în statul român nu pe baza unor principii morale, ci pe baza unor frustrări personale.

gheorghe_2 • 15.12.2022, 10:52

Contrar a ce se crede azi, în 1939, germanii nu voiau război. Amintirea celui recent încheiat era prea recentă și lumea nu dorea o repetare. Aveau, însă, o încredere nelimitată în Fuhrer și credeau că știe el cel mai bine ce trebuie făcut. Și mai erau și foarte dornici de răzbunare, pentru ceea ce percepeau drept trădarea din 1918. Sună cunoscut? În timpul războiului din Polonia, s-au comis niște atrocități inimaginabile până atunci, de care s-a știut imediat în Germania. După aia, a fost tot mai rău, mai ales după atacarea URSS. Nu se știa în Germania despre atrocitățile comise de armată și SS? Nu se voia să se știe. Informațiile ajungeau permanent, în rândul populației, pentru că războiul se baza pe mobilizare generală, dar era suficient ca dr. Goebbels să apară la radio și să decreteze totul drept "minciuni", că poporul scăpa de orice îndoieli. Poporul avea încredere în Fuhrer. Din nou, sună cunoscut? După război, după ce Germania ajunsese un morman de ruine și sub ocupație aliată, americanii, cel puțin, au încercat în disperare să-i facă să recunoască ce au făcut,să-i vâre cu nasul în rahat. Rezultatul? Zero. Despre procesul de la Nurnberg, părerea unanimă în Germania a fost că reprezintă justiția învingătorului. Toți germanii subliniau propriile suferințe, din timpul războiului, și faptul că au fost și ei niște victime ale Fuhrer-ului. Aparent, a trebuit să treacă o generație, ca lucrurile să se schimbe, dar, dacă se sapă mai adânc,și azi se pot constata niște mari dubii