O cercetătoare a Universității București: “Poziționarea lui Cătălin Avramescu n-are legătură cu știința, ci cu calitatea de om politic în siajul lui Traian Băsescu”

Luciana Alexandra Ghica este politolog, conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și director al Centrului de Studii de Dezvoltare și Cooperare Internațională (IDC), din cadrul aceleiași facultăți. 

În cadrul Facultății de Științe Politice coordonează programele de Licență de Relații Internaționale și Studii Europene în limba engleză și de Master Afaceri Publice Internaționale în limba engleză.

Ea a trimis redacției acest articol pe care-l publicăm bucuroși, convinși că una dintre misiunile Libertății ca ziar independent și nepărtinitor este aceea de a fi platforma pentru o conversație națională civilizată.

Fără a avea studii de specialitate în domeniu, dar folosindu-se de poziția sa academică pentru credibilitate, Cătălin Avramescu s-a exprimat recent public cu privire la studiile de gen numindu-le “pseudo-știință” și afirmând că nu și-ar avea locul în cadrul unei facultăți de științe politice. 

Recomandări

Prima zi din viața noului Parlament. Șoșoacă l-a flancat pe Ciucă, Becali a smuls microfonul unui jurnalist, iar liberalii se zbat între Crin și Nicușor

Poziționarea lui Cătălin Avramescu nu are însă de a face nici cu știința, nici cu științele politice pe care le invocă, ci în primul rând cu calitatea sa de om politic în siajul fostului președinte Traian Băsescu și care, după ce mai multă vreme i-a servit acestuia agenda mai mult sau mai puțin incognito, a devenit recent membru PMP. 

Adică membru al aceluiași minor partid parlamentar ai cărui doi reprezentanți cvasi-necunoscuți publicului larg au introdus  în urmă cu câteva zile în Senat o lege care, dacă ar fi promulgată, ar interzice orice referință la problematica egalității de gen și temele conexe, în școli și universități.

Ca urmare a acestei inițiative legislative, universitățile românești, inclusiv Universitatea din București, din care dl. Avramescu face parte, precum și alte organizații relevante pentru domeniul educației și cercetării, atât din țară, cât și din străinătate, au condamnat public ingerința politicului în autonomia universitară și în agenda cercetării științifice.

Dacă ar fi avut vreo problemă reală din punct de vedere științific cu programul de Master Politicile Egalității de Șanse (MPES) din cadrul facultății din care face parte și pe care acum îl folosește ca sac de box public pentru scopurile sale politice, Cătălin Avramescu s-ar fi putut oricând exprima pe acest subiect în cadrul ședințelor de departament sau cu alte ocazii în care programa este analizată colegial. 

Recomandări

Cum se vor împărți ministerele în noul Guvern între PSD-PNL-UDMR, după ce USR a fost exclus de la negocieri – Surse

Dar nu a făcut-o niciodată în cei aproape zece ani de când acest program există. 

Semnificația științifică a studiilor de gen, la noi și în curțile altora

Nici nu avea de ce, obiectiv vorbind, dat fiind că programul îndeplinește nu doar criteriile de calitate științifică și educațională pentru a obține acreditarea ARACIS (instituția națională ce atestă faptul că programele universitare au nivelul academic potrivit și se pot desfășura în bune condiții), ci și standardele internaționale de calitate științifică. 

MPES face parte dintr-unul din puținele consorții de mari universități europene ce studiază în mod riguros și pluridisciplinar domeniul și care a fost finanțat de mai multe ori de Comisia Europeană pe bază de competiție. 

Nu ar fi avut nici un motiv științific întemeiat nici dacă ne uităm dincolo de propria curte și observăm relevanța și importanța studiilor de gen în comunități științifice de prestigiu global precum International Gender Studies Centre (University of Oxford),  Centre for Gender Studies (University of Cambirdge), Department of Gender Studies (London School of Economics and Political Science), Committee on Degrees in Studies of Women, Gender, and Sexuality (University of Harvard) ori remarcăm prezența tematicii de studii de gen din perspectiva științelor politice în colecții de carte la edituri de cel mai ridicat nivel academic, de pildă Oxford University Press.

Recomandări

LIVETEXT Zeci de răniți și cel puțin doi morți în Germania, după ce o mașină a intrat într-un grup de oameni la un târg de Crăciun. Cine este autorul atentatului I VIDEO

O inițiativă legislativă a PMP cu rădăcini în teoriile conspiraționiste

Nu este întâmplător însă că domnia sa folosește termenul de “pseudo-știință” în a ataca o arie de cercetare perfect legitimă științific. Într-o democrație, în investigația științifică autentică, bazată pe dovezi, orice temă, concept, fenomen sau eveniment poate fi obiect de cercetare. 

Mesajul public al lui Cătălin Avramescu este o tactică folosită de multe partide, în special de cele cu purtări frecvent nu tocmai democratice, și cunoscută popular drept „Hoțul strigă hoții”, parte a tipurilor de strategie „Praf în ochi”. 

Ea este menită să distragă atenția de la faptul că unul din cei care și-au asumat propunerea legii, colegul de partid al domnului Avramescu, este susținător al unor teorii conspiraționiste, fără nici un fundament științific, dar promovate intens de o companie selectă, de altfel – troli din bucătăria Kremlinului, simpatizanți fanatizați ai unor lideri cu apucături dictatoriale, ori (pseudo)publicații fără scrupule ce își fac banii din credulitatea și curiozitatea pentru incredibil a multora.

Aceasta este o încercare disperată de a atrage de la publicul mai vulnerabil la dezinformare voturi pentru un partid rămas în urma vremurilor și cu reale dificultăți în a trece pragul electoral la următoarele alegeri.

Expertiză, logică și lumea de azi

Afirmațiile sunt cu atât mai nepotrivite public pentru un cadru didactic universitar, dat fiind că,  prin poziția sa, nu discreditează doar munca unor colegi, cel puțin la fel de pregătiți ca domnia sa, dar finalmente subminează  încrederea publică în expertiza științifică, indiferent de domeniu.

Mai mult, din păcate pentru reputația domniei sale, în încercarea de a portretiza cunoașterea științifică într-un mod extrem de compartimentat, nu departe de viziunea mecanicistă despre știință promovată în timpul regimului comunist, comite erori și de logică, cu efecte total opuse intențiilor sale. 

Potrivit raționamentului său, istoria ar trebui predată numai la istorie, dar în același timp consideră în alt paragraf că științele politice includ totuși istoria politică (nu știm însă ce și cât anume). 

În propria sa logică, el însuși nu ar avea ce să caute să predea la științe politice pentru că nu are pregătire atestată decât în filosofie. 

În realitate, granițele dintre discipline, mai ales la nivel avansat, sunt mult mai fluide decât poate reflecta logica materiilor de până în liceu (inclusiv) cu care cei mai mulți sunt obișnuiți atunci când sunt puși în fața necesității de a înțelege limitele formale ale unui domeniu de cunoaștere științifică.  

Cu excepția unor arii consacrate ce mai degrabă din exterior par clar definite, deși sunt destul de permeabile, cercetarea actuală este frecvent multi- și inter-disciplinară, complexitatea subiectelor necesitând adesea echipe de cercetători cu specializări foarte diferite. 

Un concept multidisciplinar și, tocmai prin aceasta, relevant

Problematica de gen și egalitate de șanse se încadrează în acest demers multidisciplinar, cu contribuții din arii foarte diverse, de la sociologie, antropologie, drept, filosofie, studii literare, jurnalism, psihologie, științe ale educației și științe politice la arte ale spectacolului, medicină, farmacie, biologie ori chimie, pentru a numi doar câteva. 

În cadrul Universității din București, la fel ca și în cazul altor universități moderne, cursuri și cercetări legate de problematici de gen se găsesc și în alte facultăți decât în cea de științe politice, conceptul fiind relevant pentru orice arie de cercetare privind dimensiunea socială a analizei științifice privind specia umană. 

Importanța studiilor de gen în aplicațiile medicale

De pildă, în medicină, farmacie sau studii de siguranță în transport, conștientizarea și includerea în analiză a aspectelor de gen poate salva vieți. De exemplu, pentru că în mod tradițional a fost asociat femeilor, cancerul la bărbați este încă diagnosticat adesea mult mai târziu, ceea ce face recuperarea mult mai puțin eficientă sau chiar imposibilă. 

Pentru că e adesea catalogată drept o boală “masculină”, dat fiind că este mai frecvent raportată la bărbați, diagnosticarea atacului de cord se face cu întârziere semnificativă la peste 70% din femei, ceea ce duce la rată a mortalității mai mare în rândul femeilor diagnosticate, chiar dacă incidența atacului de cord la această categorie e mai mică. 

Din medicamentele retrase în ultimele decenii datorită efectelor adverse o mare parte s-au dovedit a fi fost testate în principal pe bărbați tineri, iar în cazuri extreme, precum un studiu despre nivelul estrogenului la menopauză, nu fusese inclusă nici o femeie în studiul clinic, deși potențiale medicamente le erau destinate. 

Dincolo de Top Gear 

În testele de siguranță pentru mașini folosirea unui singur standard de manechin, modelat după dimensiunile unui bărbat înalt, poate pune în pericol viața femeilor, care au în medie, o înălțime mai mică, sau a oricărui pasager care nu se încadrează în dimensiunile idealizate ale unui bărbat.

Pentru științele politice contemporane conectate la cercetarea avansată la nivel internațional, chestiunile de gen sunt legate în principal de problematica relațiilor de putere, precum și de impactul politic, social, economic ori cultural al modului în care genul și relațiile dintre genuri sunt reprezentate social. 

Din acest punct de vedere, studiile de gen sunt strâns legate de studiul drepturilor și libertăților fundamentale, de cel al bunei guvernări și de cel al regimurilor politice. 

Cu alte cuvinte, nu putem înțelege și deci consolida procesele de democratizare și funcționarea democrației fără a înțelege modul în care sunt reprezentate și reglementate relațiile de putere dintre genuri (exercitarea dreptului de vot și de reprezentare politică, exercitarea dreptului de proprietate, dreptul la plată egală pentru muncă egală ș.a.). 

De ce deranjează studiile de gen pe cei care-și conservă puterea

Există multe confuzii publice legate de limitele și definirea studiilor de gen tocmai datorită distorsionării în scopuri politice a conceptului de gen, pentru că aceste studii pun sub lupă instituții și relații tradiționale de putere și prejudecăți cu privire la rolurile de gen. 

Și, ca întotdeauna, cei care sunt în poziție de putere nu doresc să renunțe la sau să fie investigate mai îndeaproape elementele prin care și-au construit sau își legitimează poziția socială, economică ori politică.

Pentru publicul larg, asaltat de informații și cu puține mijloace de a decide credibilitatea unei surse de informare, astfel de nuanțe sunt mai greu de perceput. De aceea este nevoie de mai multe explicații în spațiul public de la specialiști reali în domeniu, nu de la chibiți. Din fericire, în mediul academic românesc există din ce în ce mai multe asemenea voci, cu recunoaștere națională și internațională pentru calitatea cercetării și cursurilor lor pe astfel de subiecte. 

În științele sociale contemporane, inclusiv în științele politice, cel puțin elementele de bază pe care le-am rezumat aici sunt cunoscute și celor care, ca și mine, nu se specializează pe chestiuni de gen, dar conștientizează și nu pot ignora în analiză aspectele de gen, dacă respectă standardele de integritate științifică.  

”Feminism”, genul interzis

Pentru cineva care profesează de atât de mult timp într-un domeniu al cercetării sociale, precum Cătălin Avramescu, este însă cu adevărat regretabil că, fără a fi specialist și abuzând de încrederea publică acordată cadrelor didactice universitare, a prezentat public o imagine caricaturală a studiilor de gen. Mai ales că putea oricând, ca necunoscător, să își întrebe colegii din facultate sau universitate care studiază domeniul despre ce e realmente vorba.

Cum tot regretabil este evident si faptul că, deși, prin natura disciplinelor pe care le predă, este responsabil pentru cunoașterea „autorilor clasici” din domeniul teoriei politice pe care îi invocă, tot el constată, fără a furniza date cu care să sprijine această impresie, că ar exista absolvenți (deci studenți care i-au trecut prin mână) care nu ar fi “deschis o carte a unui autor clasic”.

Utilizarea peiorativă a unor termeni indică însă adevăratele sale îngrijorări. 

Pentru domnia sa, existența “Feminismului” (capitalizarea primei litere îi aparține) este “cu adevărat gravă” (dincolo de faptul ca programul despre care vorbește nu este de feminism, cum incorect afirmă. 

Programul invocat este dedicat problematicii egalității de șanse dintr-o perspectivă intersecțională, adică include reflecția asupra tuturor proceselor socio-politice care construiesc diferențe ierarhice, inegalități și generează discriminare).

Egalitate nu înseamnă să ocultezi diferențele biologice

Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, feminismul este o “mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate”. 

Cu alte cuvinte, este vorba de a recunoaște faptul că în plan social, economic, politic, femeile și bărbații trebuie să aibă drepturi egale (ex. dreptul la vot, dreptul de a candida, dreptul de a fi ales, dreptul la proprietate, dreptul la plată egală pentru muncă egală etc) și să fie tratați fără discriminare de gen. 

În mod evident, a avea drepturi egale nu înseamnă a ignora diferențele biologice dintre sexe ori a lua ceva cuiva în materie de drepturi sau a asuma o superioritate a unui gen sau a altuia, cum eronat este reprezentat feminismul adesea. 

Reprezentarea negativă a feminismului aparține celor care încearcă să îl discrediteze, dar este consolidată și de cei/cele care datorită acestor discreditări se tem să nu fie public catalogați/catalogate drepte feminiști/feministe.

Profesorul bărbat și avatarurile sale: de la hărțuire la competență și integritate

Dar, da, feminismul, studiile de gen, gândirea critică și respectarea integrității științifice în orice domeniu sunt o amenințare la adresa mitului și privilegiilor de statut ale profesorului bărbat, de regulă, mai vârstă, care este reprezentat sau se auto-reprezintă ca deținător al adevărului absolut și atotcunoscător în toate domeniile datorită poziției sale.

Acesta este un mit în spatele căruia de multe ori se poate ascunde incompetență, ignoranță, abuz de putere și uneori diverse manifestări de hărțuire bazate pe discriminarea de gen sau de natură sexuală.

Desigur, dărâmarea acestui mit nu înseamnă ca nu ar exista bărbați, de toate vârstele, extrem de competenți, inclusiv în mediul academic, ori că ignoranța, autosuficiența ori abuzul de putere ar fi exclusiv apanajul bărbaților.

La final, despre reinstaurarea încrederii în cunoaștere

Investigarea și punerea sub reflector a miturilor și identificarea utilizării distorsionate a cunoașterii științifice și a poziției academice pentru scopuri politice este însă un exercițiu esențial pentru sănătatea științifică și pentru sănătatea noastră, a tuturor. 

În contextul pandemiei, ar trebui să fim cu atât mai atenți la aceste nuanțe și la modul în care drepturile și libertățile noastre pot fi afectate. De aceea, necesitatea expertizei reale de specialitate în spațiul public, indiferent de domeniu, este vitală.

Luciana Alexandra Ghica a studiat științele politice și relațiile internaționale la Universitatea din București, Central European University (Budapesta) și Universitatea din Oxford, specializându-se în analiza proceselor de cooperare internațională în contexte de democratizare. 

În acest domeniu a publicat mai multe studii de specialitate și a coordonat prima enciclopedie românească a Uniunii Europene (c2005, ediția a 2-a 2006, ediția a treia 2007) și, împreună cu M.Zulean, primul manual românesc dedicat studiilor de securitate din perspectivă științifică modernă occidentală (Polirom 2007). 

A conferențiat ca lector invitat în mai multe universități din Europa și Asia, zone în care, alături de America Latină, a avut stagii de cercetare de teren. În ultimul deceniu, a început să se specializeze și în analiza științelor politice ca disciplină și profesie, precum și în analiza dinamicilor privind politica științei, îndeosebi cu privire la aspecte legate de cooperarea internațională pentru dezvoltare sustenabilă. 

Autoarea nu este parte a nici unui partid sau mișcări politice. Pentru studenții programului de Master European Politicile Egalității de Șanse menționat în acest articol predă un curs de introducere în relații internaționale din perspectiva agendei contemporane globale, oferit în comun și studenților programelor de Master Relații Internaționale și Master Studii Europene. 

Urmărește-ne pe Google News