O dambla ideologică s-a instalat în viețile noastre: sustenabilitatea. Calul troian băgat cu forța în mediul de afaceri occidental

Lumea occidentală a fost infectată de acest virus ideologic (ecomarxism), lasă-te și tu infectat, tot ce este „eco” e de bine, adică este cu mediul curat, iar cu „marxismul” te-ai descurcat pe vremea lui Ceaușescu, așadar, fii acum la modă, fii sustenabil!

L-ai auzit de multe ori pe președintele Klaus Iohannis pomenind despre viitorul sustenabil al României. Alianța PSD-PNL a fost făcută tocmai pentru a asigura țării o dezvoltare sustenabilă, au afirmat în mai multe rânduri Ciolacu și Ciucă. Nici ei n-au explicat ce-i cu „dezvoltarea sustenabilă” și dacă-i pui să scrie, separat pe-o foaie de hârtie, fără să copieze de pe Google, ce-i aia sustenabilitate, vei vedea că definițiile lor sunt diferite. Renunță la acest joc imaginativ!

Vom avea o guvernare PSD-PNL sustenabilă, care va fi confirmată de alegerile electorale, și o dezvoltare sustenabilă bazată pe „politici sustenabile”. Nu-i așa că a început să-ți placă acest cuvânt: sustenabil? De aceea, fii sustenabil! Pentru că și liderii politici occidentali bat monedă pe sustenabilitate, și elitele progresiste, de la bancheri la șefii de corporații, de la analiști la lideri de opinie din presa aliniată, toți o mestecă până la saturație, până la greață, până la vomă.

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Întrebarea este dacă tu te simți sustenabil. Nu te simți? Nicio problemă! Sunt destui care îți vor băga în minte asta și te vor face sustenabil. Cetățean sustenabil, consumator sustenabil, votant sustenabil, ce vrei tu, dar sustenabil să fii, cum vor ei. Uită-te ce spune textul unei reclame TV care te îndeamnă să cumperi și să mănânci un sos de maioneză: 

„…preparat cu ouă de la găini crescute cu grijă la fermă și uleiuri de calitate, din surse sustenabile”. 

Ai priceput ce sunt „sursele sustenabile”? Nu-ți bate capul, nici vecinii tăi din bloc n-au habar, nici dacă ieși pe stradă să cauți răspunsul la trecători n-ai să-l găsești. Producătorul sosului de maioneză, o multinațională, desigur, a aprobat reclama cu sintagma „din surse sustenabile” ca să dea bine la activiștii „eco”, la politicieni și să arate că a îmbrățișat sustenabilitatea precum un bolșevic învățăturile lui Lenin. Ajungi să crezi, nu ești departe de adevăr, că ăștia cu sustenabilitatea lor îi iau pe cetățeni drept niște „găini crescute cu grijă la fermă”.

Ne cresc cu sustenabilitatea, în mare grijă, chipurile, ca să ne „protejeze”. Dacă ieși din „fermă” și îți exprimi îndoielile sau criticile față de această ideologie care promite, ca și comunismul, un viitor luminos fără a explica sacrificiile și costurile din viața cetățeanului, atunci riști „să ți se ia beregata” ca unui pui de găină, metaforic vorbind, prin marginalizare și aplicarea acelorași etichete obosite: reacționar, extremist, neofascist, poftim!

Recomandări

Am scăpat de Ciolacu și Iohannis, am dat de Ciolacu și Iohannis

O veritabilă „întrecere socialistă” are loc în prezent în mediul de afaceri corporatist. Multinaționale se întrec să arate, să se laude, să anunțe, să raporteze cât de sustenabile sunt: au grijă de mediu, se implică în comunități și desfășoară activități economice așa cum le cer politicienii. Și ce-i rău în asta? Foarte bine! Să mai lase goana după profituri și să fie sustenabile!

Să scoată banii din conturi și să mai dea și la oropsiții capitalismului sălbatic și colonialist! – strigă ideologii stângii, ONG-iștii și politicienii populiști, care trăiesc, de când se știu, pe banii altora. Iar multinaționalele, din oportunismul lor istoric, s-au conformat, și s-au proclamat peste noapte sustenabile, decartând bani către anumite entități, alese cu grijă din anturajul lor politic, care prestează pentru mediu și comunități în slujba acestei ideologii. Nu există zi în care să nu plece dintr-o mare companie un comunicat de presă care să zică ceva despre sustenabilitate: 

– o multinațională se laudă cu „cea de-a noua medalie de aur consecutivă, ca recunoaștere a realizărilor în materie de sustenabilitate”, în cadrul unui concurs internațional de evaluări; 
–  un producător de hârtie anunță că cea mai nouă marcă a sa, pentru care a investit 8 milioane de euro, „este o soluție sustenabilă”;
– o altă fabrică „își optimizează în permanență produsele și serviciile, prin crearea unui mediu sustenabil și echitabil pentru un viitor regenerabil”;
– o agenție de publicitate a lansat un concurs de briefuri creative dedicate companiilor și ONG-urilor care „își propune să arate că sustenabilitatea și succesul comercial nu sunt doar compatibile, ci și complementare”. 
– o agenție de PR anunță că și-a extins parteneriatului cu un producător de recipiente 100% sustenabile. 
– un producător internațional de cosmetice se bate cu pumnul în piept că „a obținut scorul A, pentru al optulea an consecutiv, pentru practicile de sustenabilitate”. 

Recomandări

România a fost condamnată să-i plătească 85 de milioane de euro oligarhului rus care a fost proprietar al RAFO Onești

Lista de lăudători este nesfârșită, n-are rost să te obosesc, oricum niciun cititor avizat și masochist al acestor texte, lipite ca la „panoul de onoare”, n-ar înțelege mare lucru. Dar „întrecerea socialistă” în depășirea planului la sustenabilitate este, în realitate, o ipocrizie din partea marilor companii.

Dincolo de imaginea bună în ochii opiniei publice (comisarii ideologici și idioții utili), acestea fac frumos în fața politicienilor, vedeți, suntem de partea voastră!, construim binele universal!, pentru a obține, pe de altă parte, favoruri, scutiri de taxe, înlesniri, comenzi, contracte preferențiale și, în general, tot ce-și doresc de la guverne.

Oportunismul companiilor nu-i o noutate în istorie. Industriașii germani s-au dat cu Hitler nu pentru că îi citiseră „Mein Kampf” și au îmbrățișat nazismul din convingere, ci din oportunism. Industriașii americani n-au îmbrățișat programul socialist New Deal al președintelui Franklin D. Roosevelt din convingere, ci din oportunism. Bani să iasă! Istoria se repetă și cu această dambla neomarxistă îmbrățișată de șefii corporațiilor.

Sigur că acestea au bani pentru a juca roluri în spectacolul mondial al sustenabilității, spre deosebire de companiile medii și mici, care abia își duc zilele în această criză și n-au chef de sustenabilitate. Pentru că sustenabilitatea este calul troian băgat cu forța în mediul de afaceri occidental, ca să mai sugă ceva socialiștii de la veroșii capitaliști.

Pentru omul obișnuit, care stă cu ochii la prețurile din piață și supermarketuri, care stă cu frica în sân că va fi concediat, care se gândește cu groază la următoarea rată bancară, sustenabilitatea nu există. Dar sustenabilitatea asta se transmite de sus în jos, ca o ideologie ce se întinde peste viețile tuturor.       

Nu mai pierde timpul, a venit momentul să devii sustenabil! Precum vezi, ți se promite un viitor sustenabil și o viață plină de bucurii din „surse sustenabile”. De moarte însă nu știe nimeni să-ți spună dacă este cumva sustenabilă.          

Urmărește-ne pe Google News