ComenteazăDacă te-ai născut cu deficiențe de învățare și tulburări psihice în România, până ieri, ai fi fost trimis, printr-o hotărâre judecătorească, în brațele unui membru al familiei sau al unui angajat DGASPC care ar fi trebuit să ia decizii în locul tău și să acționeze ca o interfață între tine și stat. Ai fi devenit un non-cetățean, ai fi fost aruncat la marginea societății, într-un purgatoriu civil. Joi, Curtea Constituțională le-a dat o șansă la o alt fel de viață acestor oameni.
Asta i s-a întâmplat lui N.A., bărbatul care a declanșat schimbarea legilor pentru peste 80.000 de persoane aflate în această situație, printr-o sesizare la Curtea Constituțională care marchează o nouă etapă în drepturile și libertățile acestor oameni.
Judecătorii Curții Constituționale au stabilit joi că articolul din Codul civil care prevede că o persoană cu tulburări psihice este pusă sub interdicție judecătorească, pierzând astfel drepturi esențiale, este neconstituțional. Este o veste importantă pentru zecile de mii de persoane care se află în această situație și care nu au drept de vot ori de a semna documente în nume propriu.
Este și o schimbare de paradigmă uriașă în felul în care statul român tratează persoanele cu deficiențe de învățare ori tulburări psihice – dacă, până acum, îi excludea din societate, de ieri, este obligat să îi ajute să se integreze.
Până la Decizia de ieri a Curții, o persoană cu tulburări psihice putea fi pusă “sub interdicție” pe viață, conform legilor din România, pierzând astfel dreptul de a putea semna, de pildă, un contract de cumpărare a unei locuințe, de a se angaja legal, de a se căsători. Statul considera asta o “măsură de ocrotire”, dar, în realitate, era o condamnare la “moarte civilă”, după cum spune Georgiana Pascu, de la Centrul de Resurse Juridice – care a fost intervenient în acest dosar.
Persoana vizată era supusă evaluării unei comisii formate din medici psihiatri, evaluare care ulterior ajungea în atenția instanțelor de judecată. În urma acestei examinări, judecătorii pronunțau de regulă o interdicție pe viață care nu ajungea să mai fie revizuită, chiar dacă starea persoanei respective se îmbunătățea.
Din acel moment, omul pus sub interdicție era fie instituționalizat, fie plasat în grija familiei. Statul român privea problema în alb și negru – fie persoana era capabilă, fie incapabilă să își poarte singură de grijă și să își apere interesele.
În realitate, însă, așa cum a arătat și CCR, există mai multe trepte de dizabilitate și fiecare caz în parte trebuie analizat temeinic.
În explicațiile Curții se arată că această măsură de ocrotire “nu ține cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici de diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice.”
Pentru prima dată, Curtea vorbește despre dorințele și voința persoanelor cu dizabilități și obligă legiuitorii să ia măsuri pentru ca acestea să fie respectate, arătând că “pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp.”
Curtea a votat în unanimitate neconstituționalitatea acestui articol – un articol învechit, în care persoanele cu tulburări psihice sunt numite “alienați” și “debili mintali”.
Georgiana Pascu spune că, prin astfel de exprimări, chiar legea stigmatiza acești oameni și crea o prejudecată la adresa lor.
Sesizarea de neconstituționalitate a pornit, conform lui Pascu, de la cazul unui bărbat care, în copilărie, a fost pus sub interdicție pe viață fiindcă nu a reușit să facă un calcul matematic. Astfel, statul a decis în locul lui că este incapabil să dețină o slujbă, să se căsătorească sau să aibă o locuință, iar decizia s-a luat pe termen nelimitat. Fiindcă, în copilărie, nu a putut spune că 7×7=49.
În februarie 2020, interdicția i-a fost ridicată, după ani buni în care, deși funcționa independent, el nu era recunoscut ca atare de către statul român.
Constantin Cojocariu, avocatul care l-a sprijinit și care a obținut, practic, această decizie ne-a transmis că: “cea mai bună explicație despre problemă și ce-ar trebui să se întâmple e în comunicatul CCR. Trebuie adoptate măsuri care să fie adaptate nevoilor individuale. Până acum, era privare totală de capacitate, indiferent de dizabilitatea persoanei și asta dădea naștere la abuzuri fără număr, căci persoana putea fi instituționalizată, privată de bunurile sale etc.”.
Pascu spune că următorul pas este crearea unui cadru legislativ care să reflecte această schimbare de paradigmă: o serie de legi care să îi ajute pe acești oameni să ia hotărâri pentru viața lor.
“Ceea ce ne interesează pe noi nu este dacă acești oameni iau o decizie bună sau o decizie proastă. Oamenii nu ar trebui judecați în funcție deciziile bune sau mai puțin bune pe care le iau, ci în funcție de capacitatea lor de a înțelege consecințele propriilor acțiuni”.
Georgiana Pascu, Centrul pentru Resurse Juridice
Foto: Hepta