ComenteazăSănătate! Putere! Ai grijă de tine!… Altceva nu-ți trece prin minte? Parcă aceleași cuvinte le-ai folosit și de ziua lui, în urmă cu două luni, după ce i-ai urat „la mulți ani”. Acum este în spital. Internat. Are COVID. Ai aflat de la un amic comun, din întâmplare.
Scrie-i un mesaj, două-trei cuvinte: sănătate!, putere!, ai grijă de tine! Scrie-i o încurajare, un îndemn, o vorbă bună! De jumătate de oră te chinuiești să tastezi ceva cu arătătorul pe smartphone. Ești blocat.
Sună-l! Să-i auzi vocea, să-ți audă vocea, e prietenul tău! Dar cum să-l încurajezi cu vocea ta de om bolnav de frică? El e bolnav, tu ești speriat. Normal ar fi să-l întrebi: cum te simți?, poți să respiri?, ai temperatură?, ce-a zis medicul?, te-au băgat pe oxigen?, (dacă l-au băgat, nu poate să-ți răspundă, fii rațional!), ai amețeli?, frisoane?, ce medicamente ți-au dat?, cum sunt medicii?, ai mâncat, asistentele se poartă frumos?, ai dormit azi-noapte?, cum stai cu plămânii?, cât ai saturația?, ești în rezervă sau în salon?, sforăie un coleg de salon?, de unde ai luat COVID-ul?… Ești penibil.
Cum să dai buzna peste bolnav cu aceste întrebări? Lasă-l, o să se facă bine! Și dacă moare?
O furtună este în mintea ta, nu mai poți să judeci, nu poți răzbate furtuna, cu cât de gândești mai mult la el cu atât îți amintești de… Tata. Când mama ți-a spus că are cancer. L-ai sunat și el ți-a vorbit despre ultimul meci al Rapidului. Mama. Când soră-ta ți-a spus că are cancer. Ai așteptat-o în gară, ca s-o duci la Fundeni, dar ea nu știa că are cancer.
Sora. În ziua când chirurgul i-a văzut tomografia, te-ai prăbușit pe bordura străzii, încă ții minte acea bordură, ai ocolit-o de-atunci.
La ce sunt bune cuvintele în fața cancerului? N-ai avut cuvinte pentru ei. Pentru că știai din capul locului că se vor duce, fără scăpare, cancerul nu-i va cruța. Te-ai agitat, ai alergat, ai avut grijă, ai luptat alături de ei, ai sperat până în ultima zi. Cancerul nu i-a cruțat. Valuri de ură s-au ridicat în sufletul tău împotriva spitalelor în care au murit, împotriva celor care i-au îngrijit. Ura s-a stins. Au rămas niște amintiri. Asta a fost voia Domnului. Bine că nu l-ai urât pe Dumnezeu! Nu poți să-L urăști. Te-ai rugat lui Dumnezeu, ai făcut bine că te-ai rugat…
Dar prietenul tău n-are cancer, slavă Domnului! Trezește-te, are COVID! Asta e urgența prezentului: COVID. Cancerul a dispărut în lumea asta ori a luat o pauză de… respirație, până va slăbi rivalul său, COVID-ul. Poate n-are COVID! Poate are gripă sau guturai! Dar nu e internat pentru guturai, fraiere!
Scrie-i ceva pe WhatsApp: o încurajare, o glumă, un banc, caută pe Google și inspiră-te, fii creativ! Caută niște cărți de dezvoltare personală, e plină lumea de specialiști care te învață pe gratis cum trebuie să fii: empatic, generos, flexibil, atent cu cei suferinzi, solidar, din nou, empatic! Empatia e vedeta! Dacă nu ești empatic, atunci riști să fii condamnat pentru terorism! Vrăjeli!
Lumea a devenit mai rea, mai egoistă, grăbită și superficială. Este o iluzie că pandemia i-a făcut pe oameni mai buni! Instinctul de supraviețuire fierbe în fiecare om, și bolnav, și sănătos, egoismul și individualismul sunt la putere. Empatia este doar ambalajul poleit, care dă bine la televiziune…
Caută pe Google un tutorial, care să te învețe cum să vorbești cu un bolnav de COVID! Caută un ghid de conversație cu un infectat! Dacă vrei să fii un om bun, atunci scrie-i prietenului tău ce-ți trece prin minte. Acum! Urgent! Ce-ți vine în minte! Scrie și trimite-i! Ca să te vindeci!…
Tresari. Soneria telefonului bâzâie ca o muscă sau așa ți se pare, o muscă trezită din amorțire. Te holbezi la ecran și nu-ți vine să crezi: prietenul tău te sună! Vezi, trăiește! Ce vrea de la tine? Apeși butonul de pe ecran, cu frică, de parcă apelul său te va infecta. Alo? Alo? Vorbește!
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!