Orban a mai spus la Tușnad că va veni vremea când oamenii din afara Europei nu ar trebui să aibă voie să intre în Ungaria, chiar dacă trec prin granița Schengen. Potrivit premierului maghiar, va veni momentul în care mai mult de jumătate dintre locuitorii orașelor vest-europene vor fi de origine extraeuropeană, așa că trebuie luate măsuri pentru a preveni amestecarea raselor.
Vestea proastă pentru Viktor Orban e că puritatea rasială e o invenție fără absolut nicio bază științifică. Cercetările arată fix opusul.
Vestea și mai proastă pentru el? Este plin de ceea ce el ar numi strămoși non-europeni în arborele său genealogic. Ca orice neonazist, are și strămoși evrei. Și negri. Și africani, și chinezi, și indieni.
Și spun asta cu certitudine fără să am acces la vreo probă ADN de la Orban, ci pentru că e valabil nu doar pentru el, ci și pentru mine, pentru tine, pentru fiecare locuitor al planetei astăzi.
Pentru că toți oamenii care locuiau pe Pământ în urmă cu 3.500 de ani sunt strămoșii tuturor oamenilor care locuiesc acum pe Glob. E pură matematică, validată de știință.
Pentru că știința îi contrazice toate prejudecățile rasiste.
Pentru că genetica, o știință inventată într-un context profund rasist, oferă astăzi cele mai puternice argumente împotriva prejudecăților rasiale.
Tot la Tușnad, a mai spus Orban că „migrația a diviziat Europa în două și țările în care europenii și non-europenii trăiesc împreună nu mai sunt națiuni”.
Dacă nu ar fi tulburător că pretinde asta, ar fi chiar amuzant. De ce? Pentru că întreaga istorie a omenirii are la bază migrația.
Cum scrie cercetătorul Adam Rutherford în cartea sa „Cum să combați un rasist”: „oamenii se mută dintr-un loc în altul și se reproduc cu mult spor, iar amestecul dintre populații diferite este norma.” (Nu de acum, dintotdeauna.) „De aceea are specia noastră atâta succes”, mai zice autorul.
De altfel, la începutul anilor 60, când se năștea Viktor Orban, lumea avea 3 miliarde de oameni, iar astăzi are 8. Cele 5 miliarde în plus sunt imposibil de oprit.
Sau cum spunea tot Rutherford, într-un recent interviu acordat publicului Libertatea, „de-a lungul istoriei, fiinţele umane au fost foarte bune la două lucruri: să migreze şi să facă sex.”
Teritoriul Ungariei de azi a fost timp de secole o răscruce în care se întâlnesc diferite popoare: celți, romani, triburi germanice, huni, slavi apuseni, avari.
Fără migrație, nu ar fi existat nici Ungaria așa cum o știe Orban azi, la fel cum nu exista nici România așa cum o știm noi. Nici Marea Britanie, nici SUA, nici Noua Zeelandă. Toate statele-națiune sunt un produs al migrațiilor succesive și al „amestecării” sociale și culturale.
Cei care își construiesc dușmani
Dincolo de toate veștile proaste pentru liderul maghiar, poate că ar trebui să accepte că un pic de genetică și de istorie nu a omorît pe nimeni. De fapt, Orban știe toate aceste lucruri. Doar că el este un adept al ideii: „În politică, înainte de orice, trebuie să-ți identifici dușmanul”, vechea regulă formulată de un gânditor nazist.
Discursul său din România nu e surprinzător pentru cei care au urmărit ce face Orban pe plan intern și cum regimul său tot mai autoritar contrazice multe din valorile Europei. Premierul a avut politici restrictive față de migranții din Africa și Orientul Mijlociu, precum și ONG-urile care îi sprijină. El le-a restrâns dreptul de a solicita azil și a ridicat bariere la granițe.
Orban a folosit în politică lupta contra migranților și islamului nu pentru că Ungaria are sau ar fi avut vreodată vreo problemă cu migrația. Ca și în cazul României, în mod real, migranții nu vor să se oprească la Budapesta. Dar el are nevoie, ca întotdeauna, de un dușman.
De altfel, la Tușnad nu a făcut decât să întărească ceea ce a spus în 2014, în celebrul său discurs, în care și-a declarat concepția „iliberală”: „Națiunea maghiară nu este un simplu conglomerat de indivizi, ci o comunitate, care trebuie să fie organizată, consolidată și, în fapt, constituită. Noul stat pe care-l construim acum în Ungaria e un stat iliberal, nu un stat liberal”.
Rămâne însă important să ascultăm cu atenție declarații ca ale lui Orban și să le sancționăm fără rezerve, tocmai ca să ne putem construi lucizi așteptările de la politicienii de pe scena europeană.
E important și pentru că lideri populiști, cu un discurs axat pe ură sunt tot mai des întâlniți în spațiul politic internațional. Iar dacă am înlocui ungurii cu românii și Ungaria cu România în discursul lui Orban, nu ar fi deloc greu să găsim asemănări cu discursuri populiste vizibile și pe plan intern, în România. Peste tot se caută dușmani.