O soluție pentru redresarea României: politizarea la domiciliu

Din 1990 și până astăzi, societatea românească a trecut prin diverse faze ale politizării, cu atacuri susținute, retrageri, promisiuni și multă ipocrizie. Din nefericire, doar două sunt domeniile în care politizarea a pătruns mai puțin și nu a făcut ravagii vizibile: armata și justiția.

Atât militarilor activi, cât și magistraților le este interzis să fie membri ai partidelor politice, iar acest lucru este singurul care mai garantează, în acest moment, independența armatei și a justiției și ferește aceste sisteme de numirile politice, maladia cronică pentru care nicio guvernare nu vrea să instituie un program național de însănătoșire, deși are consecințe extrem de grave asupra stării de sănătate a democrației și prezintă risc epidemiologic extrem de crescut.

Din păcate, în cazul funcționarilor publici demersul a eșuat lamentabil. Dar ce poți aștepta de la un sistem în care președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este numit politic, deși nu are absolut nicio competență în domeniu sau, mai nou, este tras la sorți în urma negocierilor între partide?

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Înalții funcționari publici, precum prefecții, ar fi trebuit să fie, nu doar conform legii, apolitici. Ei nu au voie să fie membri de partid, dar aceasta a devenit, în timp, o probă de ipocrizie maximă.

La fiecare schimbare a puterii, în urma alegerilor parlamentare sau chiar fără acestea, partidele ajunse la cârma guvernelor și-au numit prefecți fix membrii de partid, care au renunțat temporar la calitățile lor politice pentru a mima imparțialitatea. 

Pentru că prefecții sunt cei care se ocupă în teritoriu de organizarea alegerilor, ar fi bine-venit ca aceștia să nu fie membri de partid. Dar pentru că acest lucru pare imposibil, actuala coaliție de guvernare a găsit soluția: nu vreun demers de politizare a funcției de prefect, ci politizarea sa fățișă, prin transformarea prefectului din înalt funcționar public în demnitar.

Culmea, exact asta a propus și Liviu Dragnea în martie 2017, dând un nou motiv bucureștenilor să se strângă în Piața Victoriei.

După ce, în 2019, promitea depesedizarea administrației, PNL a demonstrat, în 2020, că nu dorea și depolitizarea acesteia. Depesedizarea s-a produs prin penelizare, în măsura în care a permis-o timpul scurt, de doar un an, petrecut la guvernare. Dar nu-i nimic, după 2020 a venit 2021, în care practicile de succes ale politizării continuă cu succes. 

Dincolo de funcțiile politice evidente de miniștri, secretari și subsecretari de stat, partidele din coaliție își împart (deși legea încă n-o permite) prefecții și subprefecții. Asta la nivelul de sus. La nivelurile mai apropiate de pământ se schimbă directorii de școli, după ce anul trecut au fost schimbați în mare grabă inspectorii școlari, în baza unui singur criteriu: carnetul de partid.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Se schimbă, într-o veselie, șefi de agenții, membri în consiliile de administrație ale companiilor de stat și așa mai departe. Mii, dacă nu chiar zeci de mii de posturi din administrație își schimbă în aceste săptămâni ocupanții în baza unui singur criteriu: apartenența politică.

Dacă fiecare partid din coaliția de guvernare ar veni cu specialiștii proprii și i-ar pune la întrecere cu specialiștii partenerilor, urmând să ocupe postul cine e cel mai bun, ar mai fi ceva. Dar nici măcar asta nu se întâmplă. Să spunem că USR-PLUS sau UDMR ar avea printre membri un foarte bun specialist în educație și, în același timp, în atragerea fondurilor europene.

Ar putea acesta să ocupe un post de secretar de stat pentru fonduri europene în Ministerul Educației? Nu, pentru că postul respectiv a fost repartizat la negocieri PNL-ului.

Nici măcar în PNL nu s-a căutat un specialist, ci funcția s-a tras la sorți între filiale, revenind organizației PNL Sector 3. Acolo urma să o preia Violeta Vijulie. Nu pentru că e cea mai pregătită, ci pentru că e prim-vicepreședintele organizației. Între timp, lucrurile s-au schimbat puțin, pentru că filiala PNL Sector 3 a decis să voteze cui repartizează postul, iar doamna Vijulie a fost înfrântă la vot de către vicepreședinta organizației, Maria Manea.

Aceasta, cel puțin, are legătură cu Ministerul Educației, fiind profesoară și lucrând în Inspectoratul Școlar al Municipiului București de 9 ani. Dar nu este decizia finală, Florin Cîțu putând oricând întoarce votul din filiala PNL de sector.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Exemple, desigur, sunt nenumărate, iar soluții pentru o depolitizare reală nu pare a dori să găsească, de-adevăratelea, niciun partid.

De aceea, îndrăznesc, inspirat de anul pandemic 2020-2021, să le propun politicienilor și politrucilor un experiment: politizarea la domiciliu.

Pentru că mulți dintre reprezentanții clasei politice par incapabili să lucreze cu principii, idei și concepte abstracte, pentru cei mai mulți dintre ei este nevoie de exemplificare. Cât mai simplă, cât mai directă. Astfel, pentru a le arăta ce efecte poate avea asupra a mii, sute de mii sau chiar milioane de oameni politizarea in extremis a funcțiilor publice, ar trebui să le arătăm ce efecte poate avea aceasta asupra unui singur individ. dacă este aplicată cu sălbăticia și lipsa de discernământ întâlnite la politizările la nivel înalt.

Să ne închipuim că domnul sau doamna X, membri de partid, au o viață liniștită timp de patru ani, un partener de viață care-i împlinește, care le cunoaște obiceiurile, le acceptă punctele slabe și le potențează punctele forte. Cum ar veni, o viață de cuplu aproape ideală. Au loc alegeri și la putere vine un alt partid decât cel ce a guvernat în ultimii 4 ani. Acest nou partid are foarte mulți membri care nu se află într-o relație.

Dorind să-și răsplătească soldații fideli și pentru că există multe cereri în acest sens, partidul nou venit la putere, având drept singur criteriu numărul de afișe lipite/numărul de postări pe Facebook/numărul de invective aruncate adversarilor la televizor, decide că domnul sau doamna X trebuie să accepte un nou partener de viață. Asemenea societății românești, domnul sau doamna X nu are voie să se revolte ori să cârtească, fiindcă, nu-i așa, asta este democrația românească.

Nae Ionescu spunea, la un moment dat, că „exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să poată fi percepute senzorial și de proști”. Eu nu cred însă că politizarea este dovadă de prostie, ci, mai degrabă, de ticăloșie. Dar, da, și ticăloșii au nevoie de exemple.

Urmărește-ne pe Google News