Oamenii ăștia vor spera în continuare, chiar dacă au rămas cu buletinele în mână, după o zi de răbdat în picioare, fără să apuce să voteze. Au trecut trei zile de atunci. Cei care se uită la înregistrările cu diaspora disperată încă plâng – în special la filmul montat de Recorder.ro și filmat de români din străinătate. Și diaspora a plâns de neputință, apoi a zâmbit pentru că se simte mai puternică.

Să știi că ai reușit să miști o piatră mică, prea grea și pentru mii de oameni, e motiv de mare bucurie. Mai ales când a doua zi afli că omul pe care aruncă vina o țară e pe drum spre penitenciar. Însă toți știu că e o bucurie de câteva zile.

În puțin timp, răul – mai mărunt sau mai mare – va lua alte nume, va încerca să schimbe alte legi, să exploateze alte resurse, să fure alte păduri și să ne facă să ne uităm în altă parte.

Însă o mică victorie cetățenească ne face pe toți mai vigilenți. Știm că putem, hai să mai facem. Cum facem, fiecare după posibilități.

Unii vor da refresh mai des la site-ul Camerei Deputaților sau vor scrie multe cereri de informare în baza legii 544/2001, alții vor protesta și își vor chema prietenii să li se alăture, unii vor scrie și vor investiga, alții nu vor face nimic. E dreptul lor. Așa se întâmplă în democrație.

Până unde trebuie să meargă cetățeanul cu implicarea în politică? Timpul liber al fiecărui om ar trebui să fie dedicat altor lucruri. Sau? În vremuri ca astea, nu-ți vine să te bucuri de o cină în oraș – pe care, dacă trăiești ca majoritatea românilor, nici nu te gândești s-o plătești – sau de o călătorie, o plimbare în parc. Mulți dintre români își împart de câteva zile viața între muncă, somn și internet. E important să știm ce se întâmplă, dacă se arată vreo rază de soare pe care să o urmărească românii de peste hotare sau ne mai facem un milion de bagaje.

Până când ne dăm seama încotro, ne mai bucurăm puțin. Și glumim. Doamne, cât glumim pe subiectul ăsta. Asta și pentru că ne-am mai unit și ne-am cunoscut parcă mai bine, la cozi de mii de oameni sau pe internet. Și e bine, deși nu e bine că n-au votat prea mulți oameni disperați, că s-au simțit iar umiliți, că s-au mai pierdut din procente astfel.

Cine a dat azi refresh la site-ul Camerei Deputaților, a văzut că numele lui Liviu Dragnea nu mai e la loc de cinste, la fel cum nici poza lui nu mai e în geamul sediilor partidului acum fără stăpân.

Imaginea fostului președinte al PSD va dispărea, pentru o perioadă, dar răul făcut rămâne. Cei care știu cum se simte să fii din România umilită nu sunt foarte optimiști când vine vorba de schimbare. Însă măcar știu mai bine, de acum, că împreună suntem mai buni.

 

CITEȘTE ȘI:

VIDEO | Părinții care ne-au ținut un loc la vot. Reportaj din Paris și un mesaj de la cei tineri pentru generația care a integrat România în UE

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News