În doar două propoziții, Arafat reușește
să mute vina de la performanța catastrofală a serviciului 112 în cazul
Alexandrei pe cetățenii care folosesc abuziv serviciul și să arunce deloc
subtil soluția de a se vinde cartele prepay doar cu actul de identitate.
Când face asta, Arafat este impertinent
față de cetățenii în slujba cărora se află și manipulator față de adevăr.
Arafat își continuă pledoaria dând
exemplul unui prank call, cineva care
sunase recent, de pe cartelă, și mințise că se va sinucide și le cerea ironic
operatorilor să îl localizeze. Sigur, un comportament de criticat, dar
nicidecum un pattern.
Puțin fact-checking nu a omorât pe
nimeni.
Cele mai recente date STS sunt din
februarie 2019, pentru anul precedent, la 15 ani de la implementarea în România
a numărului unic de urgență 112.
Și ele spun că dintre apelurile la 112, doar 45% sunt urgențe reale, iar 55% sunt
non-urgente.
Atenție, nicidecum nu poate fi vorba de
70% apeluri false, mai ales că dintre cele 55% non-urgente, cele mai multe nu
sunt farse intenționate. Nu sunt ”prank calls” sau încercările cuiva de a-și
bate joc de autorități.
De fapt, două treimi din totalul
non-urgențelor sunt ”pocket dialing”, adică cineva a apelat din greșeală cu
telefonul în buzunar sau în geantă, de pildă.
În aceste cazuri, protocolul spune că operatorul trebuie să asculte
15-20 de secunde și să reapeleze numărul de două ori, ca să se asigure că
persoana nu se află în pericol.
Cealaltă treime sunt apeluri prin care cetățenii solicită diferite informații care nu sunt de competența serviciului 112 – de exemplu, cineva care sună să spună că încă sunt aprinse luminile pe stradă, deși este zi.
Este adevărat că rezolvarea acestor
apeluri mănâncă din timp și resurse.
Dar la fel de adevărat este că numărul
apelurilor non-urgente a scăzut în fiecare an, pe măsură ce cetățenii au
învățat ce ține de competența 112 și ce nu. Nu a fost nevoie de identificarea
utilizatorilor cartelelor telefonice pentru a-i amenda, ci de educație.
Dacă în 2005, 97% dintre apelurile la 112
erau non-urgente, astăzi doar 55% dintre ele nu reprezintă urgențe reale. Iar
în timp, lucrurile se vor îmbunătăți și mai mult cu educarea oamenilor.
În plus, în cazul Caracal, după cum au
arătat și stenogramele, și înregistrările apelurilor la 112 ale Alexandrei,
operatorii și poliția nu aveau niciun motiv să nu o creadă și să nu îi sară în
ajutor imediat. Absolut nimic din raportul MAI nu sugerează că poliția era
ocupată cu alte cazuri, eventual piste false date de cetățenii abuzivi.
Nu apelurile false ale altora sunt de
vină pentru faptul că în casa lui Dincă s-a intrat la 19 ore după apelul
tinerei răpite.
Este adevărat că Alexandra a sunat de
telefonul răpitorului, cu cartelă prepay al cărui proprietar era necunoscut,
dar la fel de adevărat este că poliția a folosit cu întârziere toată tehnologia
de care dispunea pentru localizarea apelului.
Ba mai mult, când vorbește de faptul că ”70% ar fi apeluri false”, Arafat nu spune cine a catalogat aceste apeluri ca fiind false sau abuzive. Dacă eticheta o dau aceiași operatori și polițiști care au tratat inclusiv apelul Alexandrei ca fiind unul ”abuziv”, din moment ce îi spuneau să închidă că ”mai sunt și alte apeluri”, câtă încredere putem avea în aceste cifre?
Scuze în loc de soluții. Mai bine ar fi invers
În decembrie 2014, patru oameni au murit
înghețați în lacul Siutghiol.
Pilotul
Petru Cătuneanu, copilotul Ginel Claudiu Crăcănel,
medicul Laura Vizireanu şi asistenta medicală Gabriela Camelia Harton erau
într-un elicopter SMURD, în misiune. Elicopterul s-a prăbușit inexplicabil și
s-a rupt în două la impactul cu apa.
Un lanț de bâlbe marchează intervenția. Mașinile ISU greșesc
inițial locul unde trebuiau să ajungă, apoi pleacă o barcă de salvare pleacă cu
pompierii vâslind.
La medicul Laura Vizireanu, care plutea agățată de resturile
elicopterului, a ajuns mai repede un pescar din Ovidiu cu barca sa cu motor
-așa cum în Apuseni primii care au ajuns la victime au fost trei localnici.
Cei care ceruseră ajutorul cu disperare la Siutghiol erau patru
salvatori, patru oameni din sistem. Sistemul de urgență i-a lăsat să moară
înghețați.
Și la Siutghiol, ca și în cazul accidentului aviatic din Apuseni, autoritățile și-au găsit imediat câte un alibi. Ba că era de vină ceața, ba că nu se puteau auzi strigătele celor din apă, afectați de hipotermie.
Dacă în astfel de cazuri, autoritățile ar fi mai preocupate să găsească soluții pentru a corecta tot ce a mers prost la intervenție, și nu o scuză ridicolă, în care de vină este tot cetățeanul, am avea o șansă să facem și ceva cât de cât bun din aceste pierderi tragice.
Le-o datorăm Alexandrei, Aurei Ion, Laurei Vizireanu și tuturor
celor care au murit așteptând sunetul sirenelor.
Ca șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat ar trebui să știe asta mai bine decât oricare dintre noi.
Imediat după publicare, Raed Arafat a sunat la redacția Libertatea pentru a preciza că cifra este media pe un singur județ.