Să ne uităm și în oglindă după eșecul Schengen: Ne-am urât pe noi înșine atât de mult, încât i-am molipsit și pe alții

Astăzi, oarecum previzibil, România nu a fost acceptată în zona Schengen. Cumva, asta a devenit drama națională numărul 1. E greu de explicat ce înseamnă apartenența la acest spațiu, e greu de contorizat cât pierdem, economic, din cauza acestei decizii. 

Nu are rost, acum, să facem astfel de calcule, pentru că, de fapt, este vorba despre un exercițiu de percepție, de încredere reciprocă, de imagine. Pe care, cu grație, l-am ratat. Ca de obicei.

Și nu, nu este vina lui Putin, nu este vina Rusiei că noi, astăzi, nu suntem încă în Schengen, orice ar însemna asta. Dacă este vina cuiva, atunci să ne-o asumăm integral, ca nație, ca populație, ca țară.

Românii nu au nevoie de paznici la autodistrugere

Suntem maeștri în a ne sabota singuri, noi pe noi, și ne și bucurăm indecent când ne iese. Suntem atât de autodistructivi, încât unul dintre bancurile care ne definește cel mai bine este cel despre cazanul din iad alocat românilor. Acolo nu stă niciun diavol de pază, să-i pocnească în cap pe cei care vor să scape de smoala încinsă în care fierb, pentru că, spune bancul, nu-i nevoie, românii trăgându-se unul pe altul înapoi.

În ultimele săptămâni, vreo două-trei, nu mai mult, ne-am trezit cu o clasă politică acționând, prima dată după decenii, în aceeași direcție, cu același scop. Da, bravo, dar…

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

De-abia ieșisem din comunism, în 1990, încă ne căutam drumul, iar politicienii noștri se pârau unul pe altul la UE, la Parlamentul European, la orice Înaltă poartă mai puteau găsi pe vremea aia. 

Era și un semn de disperare, părea că democrația nu merge la noi, deși, de fapt, politicienii noștri contestau tocmai votul popular. Părea incredibil că oamenii îl votaseră pe Iliescu. Părea, dar îl votaseră. Iar pentru asta, partidele din opoziție se plângeau Europei.

Obiceiul a continuat, la infinit, și înainte de intrarea noastră în UE, și după, orice nemulțumire ar fi existat pe plan intern, era imediat dusă la Bruxelles, la Strasbourg, învelită în ambalaje cu urme de sânge și pusă pe masă. 

România prezentată de români străinilor era cea mai nașpa țară posibilă, cea mai coruptă, cea mai sinistră candidată la integrarea în UE. 

UE ca un ciomag la adresa dușmanilor interni

Pentru mulți dintre cretineii (da, îmi asum aceste cuvinte) nimeriți prin politica românească, Uniunea Europeană a fost mai degrabă un ciomag numai bun de folosit pentru otânjirea adversarilor interni. Orice incapabil refuzat de electorat s-a repezit să dea vina pe țară, pe popor, pe ceilalți. Na, așa suntem noi, nu că nu ne plac înfrângerile, dar nici măcar nu suntem în stare să le recunoaștem.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

M-a durut foarte tare momentul 2012, când Monica Macovei a mințit fenomenal în Parlamentul European, vorbind despre o fraudă de 2,5 milioane de voturi la referendumul pentru demiterea securistului Petrov. Monica Macovei, susținută din bănci de Cristian Preda, Traian Ungureanu și mulți alții.

Pentru a-i crește cota unei procuroare neconcludente din punct de vedere profesional, România a fost zugrăvită, de către români, drept cea mai coruptă țară din curtea școlii. 

Am vrut să evit subiectul ăsta, n-am vrut să-mi mai fac noi inamici. Îmi ajung cei tradiționali, dar acum vreau să spun asta, pentru că e relevant: la Superscrieri, o competiție pentru jurnaliștii care mai au nevoie de confirmări, premiul juriului a fost obținut de „Unde a ajuns miliardul de euro de la UE pentru Delta Dunării”, o așa-zisă anchetă despre așa-zisa fraudare a singurului mecanism ITI de pe teritoriul României. 

Textul scris de Andreea Pavel și Cristian Leonte, cărora li s-au adăugat niște colaboratori din Europa de Vest, sugera că s-a furat un miliard de euro din bani europeni. Poate chiar mai mult, pentru ITI Delta Dunării înseamnă, de fapt, peste 1,2 miliarde de euro. Titlul, ideea că este o „anchetă” internațională, toate astea sugerau o fraudă sinistră petrecută în România. În text, dimensiunea se mai subția. Nu mai era un miliard furat, erau niște contracte de „sute de milioane” care aveau problemă. 

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

Anchetatorii reușeau, în cele din urmă, să demonstreze că sunt câteva contracte în valoare totală de maximum 10 milioane de euro care ar putea avea probleme. Parchetul European al Doamnei Kövesi s-a sesizat instantaneu și a început cercetările. De data asta în scopuri oficiale, nu pentru a le remite presei. Ei bine, din marea lovitură de imagine pe care o pregătiseră piariștii EPPO, n-a rămas, în final, mai nimic. 

Nu s-a furat un miliard, nu s-au furat sute de milioane. Cu greu și ezitant, din tot scandalul, din toată „ancheta anului”, a rămas o posibilă fraudă (mai trebuie dovedită și în instanță) de 3 milioane de euro. Da, dar imaginea de țară coruptă s-a accentuat. Cu o minciună. 

E doar un exemplu. Unul dintr-o listă interminabilă, o listă a calomniilor pe care noi înșine le-am proferat la adresa noastră.

Adăugați la asta faptul că avem niște diplomați moșteniți de pe vremea lui Pacepa și un președinte căruia i-ar plăcea România doar dacă și-ar schimba numele în Tenerife, Miami sau orice pe acolo. 

Nu azi am ratat intrarea în Schengen, iar. Nu azi, ci în fiecare zi în care ne-am înjurat țara pentru a părea noi mai interesanți, mai demni de milă, mai…

Votând împotriva intrării României în Schengen, austriecii au fost, de fapt, mai români ca românii. Aproape atât de tare a părut că ne urăsc fără motiv.

Urmărește-ne pe Google News